parc

seara in parc...

Ana se schimba, mult si repede iar eu daca tot mai am atat de putin (pana in iulie) de stat impreuna cu ea profit de momente..
Imi place sa merg cu ea in parc si sa facem "castele", sa ne dam in leagan. Ok, mai ametzesc un pic cand ajunge la locul de joaca din lemn, care are casuta, roata de vapor, maneta de tren, panou cu litere si imagini, dar, na, eu sunt aia "fara exercitiu". Ana isi vede de alergat fara sa ameteasca deloc.
Uneori, ridic capul din nisip si imi dau seama ca majoritatea parintilor stau pe margine sau isi lasa copii sa se joace doar supravegheati... Hahahaha. Acum vreo saptamana, la ultima ninsoare mai tzapana am iesit seara toti 3 si Ana s-a speriat de niste imensi oameni de zapada. Iar eu, incercand sa "imbunatatesc" unul cu niste crengute.. aaa... l-am darmat si nu l-am "reparat" ca imi inghetau mainile.. Sper sa nu se fi suparat copiii pe mine..

Ana ma ajuta foarte tare. Nu stiu daca e "de bine" sau "de nasoale" dar e foarte ordonata si curata. Ordonata cu lucrurile din casa si cu obiceiurile noastre, se exclud, desigur, jucariile. Iar curata este pt ca nu ii place sa fie murdara pe haine, la gura cand mananca, sa se pateze, sa se murdareasca in timp ce se joaca (intai isi pune nisip pe pantaloni fascinata de reflexiile nisipului in soare, apoi se scutura bine, intinzandu-mi si mainile "mama! bleaaah!"). Intr-un singur caz uita de sters mainile si gura, anume cand mananca "cacaauu" (a se intelege "ceva cu cacao in compozitie"). Cand facem curatenie, pt ca vorbim la plural -noi ne ingrijim de casa- trebuie sa ii dau si ei o carpa minuscula pt praf si am grija sa nu se plictiseasca: du aia la spalat, adu ailalta, strange jucariile, deh, sa simta copilul ca "facem noi, impreuna". Cu aspiratorul e mai greu, pt ca ultimele 2 dati a pus mana pe teava, ca vrea ea. Azi fiind a doua oara cand s-a intamplat, am spalat bine mopul si s-a multumit sa ma astepte pe hol cu el in mana (stergea covorul... !). Daca s-a murdarit pe mana in timpul mese nu mai inghite nimic pana nu am sters-o. O mica ezitare si se sterge singura, cu maneca, aratandu-mi apoi ca "s-a murdarit" (do something, woman! nu vezi ca sunt jegoasa?!). Uneori eu si Marian ne dam ochii peste cap. E obositor sa faci totul "ca la carte" de FIECARE data. Oh, da, Ana ne "corecteaza"! "Mas! (pune masa!), papa, gata? cacao, mas! (strange masa), ea duce tacamurile la spalat si uneori si farfuria ei - da, e din plastic-"

Ana "citeste"... N-are rabdare sa asculte povesti sau ceva, dar daca i se spune ce arata fiecare imagine din carticelele ei e incantata si invatza. Toate bune si frumoase daca nu am "citi" aceeasi carte cu 6 pagini de cate 30 de ori pe zi! Are vreo 5 carti, dar pt mintea mea nu sunt suficiente. Si cred ca nici pt a ei, daca ma gandesc bine. Adevarate obsesii sunt imaginile:
- Mica Sirena langa printul cazut cu capul in apa. Traducere: "Nenea sta cu capul in apa. Nuuu e biine, si Fata (fata are motz) se uita la el, (vezi cum se uita, "vaaaai! ce-ai facut?!") si il trezeste. Nuu e voie sa stai cu capul IN apa! Nuuu! Uite, aici (dau pagina) l-a trezit si stau de vorba.
Ana da pagina inapoi, scutura din cap si zice "nubi-e"... Motz! Nu-bine..
- Gepetto il trimite pe Pinocchio la gradinita. Ana zice "maaa" (la fel ca Ana, fetita nasilor, care e "Ana Mare" si merge la gradinitza). In aceeasi poveste Pinocchio are ditai nasul, fiindca a mintit Apropos, incepe si Ana sa invete ce e o minciuna, pt ca le spune cu o seninatate ingrijoratoare si incep sa o invatz ca "nu e bine". Exemple: a stricat ceva- "Maaa" (nu ea, ci Ana Mare a facut) sau e mizerie/ s-a murdarit "nuuuu" ("Cum nu, cand eu vad ca "da!"?). Sau aseara, in magazin i-am dat un produs cu care sa se joace. Inainte sa plecam, Marian o intreaba: Ana unde ai pus cutia? Ana arata frumos spre cos. Marian o mai intreaba o data: Ana, ai aruncat-o? Unde e, ca nu o vad in cos? Ana trage de haine sa arate ca e acolo. Desigur ca nu era si am mai batut juma de magazin pana sa ne recuperam produsul, insa atitudinea Anei este cea care ma ingrijoreaza. Stiu ca descopera fantezia and so on, insa cred ca poate face diferenta intre "am facut eu" si "nu ma facut eu".. Whattever, sa ma intorc la obsesii. Cand il vede pe Pinocchio cu nasul cat juma' de pagina se tine de nas si incepe sa se vaite. Apoi ia mana de la nas si rade. "Hahahaha, am inteles cum e treaba!" La sfarsit Gepetto si pinocchio se imbratiseaza. Musai trebuie sa ne imbratisam si noi, pt ca prima data cand mi-a aratat poza, nu intelegea iar eu am imbratisat-o sa ii explic. De atunci ea tooot sta la pagina "cu nasul mare" si eu astept imbratisarea de la ultima pagina :)) Marian s-a inmuiat complet cand l-a imbratisat Ana intr-o seara cand "citeau".
Mai nou imi astept cu nerabdare barbatul acasa, pt a scapa de carti! hahahahaha, Ana are carti cu animale domestice, "in jungla", camerele casei. M-a capiat cu baia si tot ce contine, cratitile din bucatarie, usi, ferestre, televizoare, papusi, aspiratoare, masini de spalat, feon (am fost sa cumparam unul nou si in piata toti ii spun uscator de par, ceea ce m-a uimit), mancare si alte lucruri din cataloagele Cora...
Hai, am fugit ca am treaba. Restul mai incolo!