- anul trecut a avut-o pe Matusa Zinnia
- si din vara trecuta (2011) pe domnul Urs
- azi - 9 dec 2011- a stabilit ea ca un magarus de plush nu "este"- ca pana acum- ci a precizat ca "il cheama": Brebenoc
9.12.11
Oto-mastoidita si alte intamplari
Abia dupa ce am terminat cu asta, si chiar dupa ce suntem la un alt eveniment, cel cu o amigdalita acuta (devenita si trecuta pultacee) am capatat curaj sa scriu povestea asta.
Ana a scapat ca prin urechile acului de operatia unei oto-mastoidite. Si asta numai pt ca a avut un medic dedicat. Daca era un medic de genul "mai da-l dreaq de pacient" o opera direct, ii spargea mastoidele si "sanate!".... Ei, bine, am intalnit si medici buni. Pana acum 3 (Am 31 de ani si am copilarit in spitale, ok?!). Va dau "lista medicala" la sfarsit.
Mersul la gradinita e neplacut pt trezitul la 7, cand ora ei de trezit este 8. Dar nu numai atat, ci si pt ca este un "bulitor de imunitate". Colectivitatea si "colectivizarea de oameni" (cum o denumesc in forul interior) sunt de cacat, pt simplul motiv ca nu-s facute "cu cap". Lasi copilul sa devina dependent de mama/ tata/ bunici 2-3 ani si dup-aia il smulgi din atentie 100% ca sa il arunci unei persoane necunoscute copilului si cu atentie acordata de 2%. Care om rezista la asta?! Pe bune, acum! In spital, Ana a zis ca prefera sa fie bolnava ca sa stea zilnic cu mami si cu tati! Logic, daca stai sa pui problema asa.... Lasand sistemul la o parte cu toate tarele lui si munca mea de "dezlipire emotionala" a Anei...
Dupa o luna de gradi vine Ana si zice: Ma doare in ureche!
Chiar in seara aceea, la ora 21:00 noi eram la Grigore Alexandrescu, singurul spital de copii de care auzisem vreodata, la camera de garda. Dupa o asteptare de aproape 3 ore ne-a vazut un medic-tataic (probabil un pensionar) care nu s-a uitat in urechile Anei motivand ca e "un pic rosie in gat si o doare din acest motiv". Ok, explicatie plauzibila, dar, la dracu'! N-ai putea sa te uiti, totusi, in urechea ei?! Deja ma enervasem pt ca nu s-a uitat! Fara antibiotic ca e doar o raceala. Dar sa am in vedere, daca tuseste, sa ii fac o radiografie. M-am uitat stramb, nemultumita de medicul la care am nimerit si-l intreb ironic: "Radiografie? La 3 ani?" "Aaa, doamna, eu spuneam: doar in cazul in care se impune." "Aaa!" Lasa!
Am venit boi si-am plecat vaci, dupa cum spuneam, dat fiind ca la minimele mele cunostiinte medicale, am zis ca de obicei: "Atata lucru stiam si eu! Zi-mi ceva nou, pt ca de-aia vin la tine!"
Noaptea la ora 4 copilul a venit plangand la mine: "Mami, ma doare in ureche!" Pun mana pe ea, febra. 40! Am chemat salvarea. Ca in filmele cu prosti: Salvarea vine cu o asistenta care imi zice cu parere de rau:
- Nu pot nici o reteta de Augumentin sa iti dau, ca n-am parafa. Dar hai la spital ca, daca mergem cu ambulantza, ai prioritate.
- Ok, hai!
- Te duc la Grigore Alexandrescu sau la Emilia Irza?
- Sub nici o forma la Grigore Alexandrescu. Am fost acolo si iata rezultatul!
- Ok, va duc la Emilia Irza....
Cand am ajuns acolo mi-a dat un ultim sfat: Cand mai patesti asa cu copilul, sa ceri sa vina ambulanta cu medic, pt ca daca nu precizezi iti vor trimite tot asa cum m-au trimis pe mine, o asistenta care nu te va putea ajuta cu altceva decat plimbatul prin oras!
De tinut minte!
Nu va imaginati ca fi-mea a ajuns la 40 oricum, asa.... "din eter"!
Era pe schema de Nurofen cu Panadol (sau eferalgan) alternativ la 4 ore. Ii bagasem Novocalmin- supozitor si cateva picaturi de Algocalmin-fiola dar febra refuza sa scada sub 39,7!
Nu sunt idioata, doar ca era ceva in neregula cu Ana si eu nu aveam cu ce sa ma uit in urechea ei!
Ma gandisem inclusiv ca isi bagase vreo jucarie la gradinita in ureche, ca a dormit la gradinita si i-a intrat vreun bebe-paianjen (zicea ca nu aude nici un zgomot in ureche, dar puteam fi eu sigura?!), sau ca a facut otita (dar de ce sa faca otita cand eu am mereu grija la urechile ei sa nu aiba apa si sa fie invatzata cu curentzii de aer ?!) sau oreion (toamna..)
La Emilia Irza, la urgente, fetele de-acolo mi-au zis ca are otita in mod evident si ca unul din timpane pare deja opacizat. Deci ca la o ureche puroiul e inafara si la cealalta in spatele timpanului. Zic: "ok, ii dati o gaura sa iasa sau..?!". Pai, stiti, nu putem face nimic. Trebuie sa vina ORL-ista. Vine la 8. Stati aici, dezbracati-o sa ii scada temperatura si daca e nevoie ii facem impachetari.
Secolul 21 trateaza febra cu impachetari... Sweet! In concluzie m-am apucat sa ii fac presopunctura in asteptarea ORL-istului. A ramas la un 38,5.
Ca sa stiti si voi: cand nu aveti medicamente, sunteti pe drum si "asa" febra se scade batand din ciupituri superficiale, repede si ritmic, mai repede decat secundarul, pe lungimea carotidei. Meridianul merge de-a lungul bratului pana in palma, dar cum eu sunt amnezica tin minte doar o chestie- care functioneaza. Tot din seria "alternativ" eu am avut o ezitare la a folosi reiki pe inflamatii, pt ca nu stiu ce se intampla cu puroiul: daca se disipeaza unde se duce iar daca se aduna, unde se aduna... Deci: nu!
Vine ORL-istul. O tipa foarte ok. Dr. Angela Craciunescu si, zau, ca fara ea... N-ajungeam unde trebuie. Mi-a zis ca Ana e un caz grav de otita si trebuie tinuta sub observatie "sa vedem roadele tratamentului". Clasic pt otita e tratamentul cu Augumentin la 12 ore. Si a vrut sa o vada in sistemul: o zi da, o zi nu. Bai, daaa! Adica, asta e "a tine sub observatie!" Nu, cum merg la pediatrul Anei: la final sa vedem daca si-a revenit la normal sau mai are vreo "ceva"...
Eu am vrut sa ii dau Anei la 8 ore ca 12 mi s-au parut cam "departate". Fiind insa, prima data cand i-am dat copilului antibiotic n-am vrut sa risc si sa dau "dupa mintea mea". Mie pot sa imi dau si foc la o adica, dar cu fi-mea nu ma joc. Nu va zic ca am chemat-o pe Cristina, ca nu vedeam semnul de pe sticla unde "zice" cata apa sa pun in sticla de antibiotic... Daaa?! Eram "caca pe mine" toata. De la emotii, asteptand sa ne vada dr., a venit si Rozica mai devreme. Fara cuvinte, ce mai!
Trec 4 zile, 2 vizite la Dr. Craciunescu; urma ultima vizita, cea dupa "cura" de antibiotic. Timpanele erau cu puroiul "in retragere", deja o vedeam pe Ana zburdand la gradi fericita ca face prostii cu prietena ei.
Of, in toiul "faptei" am uitat: Ana are o prietena de gradi- Georgiana. Fac prostii si stau la coltz amandoua... Ce sa vreau mai mult?!
Chiar in seara de dinaintea vizitei la medic vad ca Ana pare mai clapauga..
- Mai, Mariane, sun eu nebuna sau urechile Anei sunt azi mai clapauge decat ieri?!
Marian zice: "Bai, da, asa pare.. Dar nu am nici o explicatie".
-Las' ca o intreb eu maine pe dr...
A doua zi dr. ma intreaba: "De ce nu ati dus-o repede la spital?"
La care eu am facut ochii mari: HM?!?! Pai are 5 zile de antibiotic la bord, urechile au inceput sa devina clapauge aseara si in dimineata asta aveam stabilita intalnirea noastra. Unde sa o mai duc?!
"Aveti si dvs. dreptate. N-aveati de unde sti.. E o urgentza chirurgicala. "
"Adica a evoluat negativ, a facut mastoidita si are nevoie de perforarea timpanelor? "
"Da." Acum a facut ea ochii mari la mine...
"Bun. Sa o tin de cap?"
"Nu, ca nu pot aici sa fac nimic. Te trimit la Grigore Alexandrescu sau la Budimex?"
Pt necunoscatori, Budimex e Marie Curie.
"Oriunde, dar NU la Grigore Alexandrescu".
"Ok, te duci la Budimex, dar te duci ACUM, nu mai treci pe-acasa. Si te internezi cu fata."
"Nu trec pe-acasa, ma duc acum."
A sunat-o pe dr. Buruiana cand eu o imbracam pe Ana de plecare si a rugat-o sa ne astepte.
Am strabatut Bucurestiul pe o vreme infioratoare (vant, ploaie) si am ajuns pe ultima suta de metrii la dr.. Care, cand a vazut-o m-a intrebat daca a mancat ceva sa stie daca ii poate da anestezic (nu putea, ii dadusem Anei un covrig pe drum). Ana a trebuit sa suporte perforarea "live". In timp ce urla in sala de operatii eu ma dadeam cu capul de usa de langa...
Din clipa aia mi-am dorit sa ii preiau o parte din durere, ca sa fie mai suportabil pt ea.. Rezultatul a fost ca am facut o nevralgie de trigemen. Juma de cap, regulamentar. Nurofenul au devenit dropsuri..
Din noaptea aia febra Anei a atins doar varfuri de 39. Puroiul a curs din belsug.
Urechea care fusese mai bine a mers mai rau in timp ce urechea care fusese grav isi revenea.
Dupa 2 zile nu a mai fost alta cale si dr Buruiana, vazand ca nu elimina cum trebuie, basca i se mai si vindecau timpanele, a bagat-o pe Ana inca o data in sala. I-a facut niste mici incizii (cat sa bagi un varf de pensa) in spatele urechii si i-a mai perforat timpanele, cat de mult s-a putut. Si i-a schimbat tratamentul. Apoi febra a inceput sa scada, puroiul sa iasa "pa peste tot".
Dupa alte 2 zile iarasi schimbare de tratament, caci Ana mea se vindeca.
Marian si-a luat concediu medical pt ca eu sa pot alegra la lucru si sa putem face schimb stand cu Ana. Ceea ce pt moralul ei a fost apoteotic.
Si cum era Ana pe vindecatelea, mi-a picat fisa. A spus intr-o seara, ceva de gradinita, de casa... nu mai stiu. Cert e ca am inteles ca s-a simtit dezradacinata. Si-am bagat vindecare pe emotional si mental pt perioada de la 1 septembrie pana la... (nu mai stiu ).
In cele 10 zile de spitalizare Ana a fost subiect pt studenti- ocazie cu care am vazut si eu cum arata timpanul ei! Wee! Fiica mea plangea: "Mami, nu mai vreau!" si eu ma bucuram :"Ana, ti-a vazut mami timpanul!" Dupa care ma gandeam: ce mama degenerata, copilul plange si eu ma bucur c-am vazut timpane perforate si roz.. Pe bune, sunt sadica!
Dar zau ca as vrea un aparat de "verificat urechi", ca in gat am invatzat sa ma uit fara nici un efort, de ascultat plamanii- la fel, am devenit maestra... vorba uneni asistente de la Emilia Irza: "de ce nu faceti o scoala sanitara?" la care eu i-am raspuns: "ca n-are cine ma mai tzine in scoli..." - draga de fata a inghitzit in sec.. Da' i-adevarat!
Eu o iubesc pe dr. Buruiana. Si va zic de ce. In primul rand ca este medicul clasic: nu sta mult la discutii, isi face treaba si gen "nu te astepta sa te si bata pe umar". Si-a batut capul tare de tot cu Ana, n-am vazut atata dedicatie demult. J-de copii, aceeasi atentie. Tanara, frate, ca imi venea sa o intreb (atat ea cat si sotul ei sunt medici ORL) "Cum de mai sunteti aici? Cum de nu ati plecat?!" Adica nu-mi spune ca e o bucurie sa fii medic in Romanica.. Really! Am eleva care s-a pus pe engleza pt ca vrea sa plece.. ca medic- in alte zari de soare pline. Apoi, ca la un moment dat, cand nu ii mergea Anei tratamentul nr.1 a zis: "Hmm, nu-i bine. Vreau sa verific ceva!" A plecat val-vartej si s-a intors cu concluzia. Adica... stii... Waw! Nimeni nu e inspirat 100% mereu dar trebuie o mare doza de curaj sa poti spune: Stop! I need some time to think! Dupa a doua interventie a Anei veneau alternativ, atat dr cat si sotul ei sa o vada pe Ana. Si marele soc a fost ca nu a vrut sa accepte "ceva". Pff! Norocul meu ca am avut un moment de sclipire si am considerat ca oferirea unui "plic" nu poate fi decat o jignire. Dupa ce se zbate cineva sa evite spartul capului copilului tau, nu-l jignesti..
Abia la final am aflat ca Ana mea avusese un pneumococ nenorocit. Caz in care am zis "Aleluia!" Bine ca n-a facut meningita sau, direct, o septicemie!
Apoi am aflat ca are polipi. Copilul meu drag, daca doarme cu gura inchisa, nu mi-a dat nici un indiciul de polipi. Stiam de bruxism, dar atat. Apropos, inca o las cu biberonul. Amvazut eu ca nu-si scrasneste dintii daca bea lapte/ apa cand are nevoie. Iar Marian cand isi "scartzaie" dintii (face exact ca o vioara dezacordata) de fapt "mesteca". Sigur ca ar inceta daca ar bea putina apa in somn...
Of course ca interdictie de pus copilul in gradi fara o imunizare tzapana prealabila. Si o vaccinare anti-pneumococi. Ceea ce.. eu si vaccinurile... Mi-am zis ca o las acasa cat de mult pot. Si asta a insemnat plimbatul fetei pana la matusa-mea. Si putin pe la socrii mei. Si, desigur "la cel mai mic semn de raceala: Bring the toddler!"
O luna mai tarziu...
Febra 39. Nici n-am mai stat la discutii: nurofen, eferalgan, novocalmin, augumentin. Si sunat dr Laura Buruiana: Avem amigdalele foarte inflamate!
Dr mi-a zis sa ii scot Anei antibioticul (mama disperata, ok?!?! Dupa ce-am patzit...) si in ziua urmatoare (era 1 dec si era libera) sa o duc la verificari.
Doar amigdalita acuta. Tratament. Cand a intrat in cabinet Anei i-a pierit glasul.
Faza e ca Ana o place pe dr. In acelasi timp,nu a trecut usor peste trauma primei interventii, cea facuta "pe viu", abia cand a inceput sa se vindece... Cand s-a asezat pe scaun era deja "moale" - eu o incurajez mereu pe Ana sa isi faca curaj si sa se duca singura, doar o tin de mana, evit sa o iau in brate. Life ain't easy, u know?! Dupa gat au urmat urechile. Dr o intreaba: pai nu la ele ai sensibilitate?! Ana a lasat-o si si-a revenit total cand a fost laudata "arata foarte bine!". Dupa ce a coborat de pe scau ii venise copilului cheful de vorba: "Am racit ca vorbesc tot timpul cand e frig afara!" (poate nu stia dna dr..) :))
Pana la urma amigdalita acuta a devenit pultacee, apoi s-a restrans si acum e in faza in care "se duc cele 2 pete". N-am mai dus-o pe Ana la control, pt ca deja stiam ce e amig ac pultacee- diagnosticul copilariei mele. Doamne, cate injectii au putut intra in fundul meu! De 2 ori pe iarna.
Am luat aparat de aerosoli. Avusesem dubii, dar n-am mai ezitat cand am auzit-o pe Ana "infundata fara muci". Acum ca i-a trecut il folosesc ca odorizant de camera. N-aveti imaginatie ce bine emana eucalipt si brad pe-aici! Am impresia ca nici nu imi mai vine sa fumez cand aerul e usor umed si mentolat!
Si acum, ca mi-au revenit "cohones" am putut povesti!
Sincer...
Cand mi-a iesit Ana din interventia aia cu anestezie (nu cea de urgentza), am plans! Eu! Adica, eu cea care i-am tinut lumanarea mamii si am fost de fier. Eu care am vazut-o pe mama cu sonda nazo-gastrica, perfuzii si sonda urinara si imi faceam puzzle din "cum sa o intorc pe partea cealalta ca sa nu stea pe spate (aia era problema mea, nu alta)! Eu, care imi fac singura injectii de lesina Marian langa mine! Deci me-cohones! Am plans ca proasta-n targ ca n-aveam cum sa-mi potolesc copilu', frate!
Reactia de dupa trezire, cand nu era dezmeticita, m-a "rupt": voia sa isi smulga pansamentul, urla ca o doare, se zvarcolea, iar adormea apoi o lua de la capat... Am zis ca mor! Nu puteam sa o linistesc, n-aveam voie sa ii dau calmant. Ne-a dat zapacita de colega de salon afara, si pe mine si pe Marian! Ne certam despre "cum sa o linistim pe Ana!" Asa ca ne-a gonit sa bem o cafea. Cand ne-am intors Ana dormea linistit... Noroc cu Milica! Dar cu Milica e "poveste de adulti", nu pe blogul asta...
Oricum, Anei urmeaza sa ii fac o imunizare. Avand in vedere ca mi-a luat pneumococc cu baraka si oscilococcinum "la bord", clar ca are nevoie de ceva "strong". Inca nu stiu ce.... Vedem... Ea cere la gradi, dar :)))) NU!
A, ziceam lista celor 3 medici buni:
Cosmin-Iuliu Mihailescu- ginecologie
Laura Buruiana - ORL pediatrie
Tzarulescu - Stomatologie adulti (reconstructii)
Ana a scapat ca prin urechile acului de operatia unei oto-mastoidite. Si asta numai pt ca a avut un medic dedicat. Daca era un medic de genul "mai da-l dreaq de pacient" o opera direct, ii spargea mastoidele si "sanate!".... Ei, bine, am intalnit si medici buni. Pana acum 3 (Am 31 de ani si am copilarit in spitale, ok?!). Va dau "lista medicala" la sfarsit.
Mersul la gradinita e neplacut pt trezitul la 7, cand ora ei de trezit este 8. Dar nu numai atat, ci si pt ca este un "bulitor de imunitate". Colectivitatea si "colectivizarea de oameni" (cum o denumesc in forul interior) sunt de cacat, pt simplul motiv ca nu-s facute "cu cap". Lasi copilul sa devina dependent de mama/ tata/ bunici 2-3 ani si dup-aia il smulgi din atentie 100% ca sa il arunci unei persoane necunoscute copilului si cu atentie acordata de 2%. Care om rezista la asta?! Pe bune, acum! In spital, Ana a zis ca prefera sa fie bolnava ca sa stea zilnic cu mami si cu tati! Logic, daca stai sa pui problema asa.... Lasand sistemul la o parte cu toate tarele lui si munca mea de "dezlipire emotionala" a Anei...
Dupa o luna de gradi vine Ana si zice: Ma doare in ureche!
Chiar in seara aceea, la ora 21:00 noi eram la Grigore Alexandrescu, singurul spital de copii de care auzisem vreodata, la camera de garda. Dupa o asteptare de aproape 3 ore ne-a vazut un medic-tataic (probabil un pensionar) care nu s-a uitat in urechile Anei motivand ca e "un pic rosie in gat si o doare din acest motiv". Ok, explicatie plauzibila, dar, la dracu'! N-ai putea sa te uiti, totusi, in urechea ei?! Deja ma enervasem pt ca nu s-a uitat! Fara antibiotic ca e doar o raceala. Dar sa am in vedere, daca tuseste, sa ii fac o radiografie. M-am uitat stramb, nemultumita de medicul la care am nimerit si-l intreb ironic: "Radiografie? La 3 ani?" "Aaa, doamna, eu spuneam: doar in cazul in care se impune." "Aaa!" Lasa!
Am venit boi si-am plecat vaci, dupa cum spuneam, dat fiind ca la minimele mele cunostiinte medicale, am zis ca de obicei: "Atata lucru stiam si eu! Zi-mi ceva nou, pt ca de-aia vin la tine!"
Noaptea la ora 4 copilul a venit plangand la mine: "Mami, ma doare in ureche!" Pun mana pe ea, febra. 40! Am chemat salvarea. Ca in filmele cu prosti: Salvarea vine cu o asistenta care imi zice cu parere de rau:
- Nu pot nici o reteta de Augumentin sa iti dau, ca n-am parafa. Dar hai la spital ca, daca mergem cu ambulantza, ai prioritate.
- Ok, hai!
- Te duc la Grigore Alexandrescu sau la Emilia Irza?
- Sub nici o forma la Grigore Alexandrescu. Am fost acolo si iata rezultatul!
- Ok, va duc la Emilia Irza....
Cand am ajuns acolo mi-a dat un ultim sfat: Cand mai patesti asa cu copilul, sa ceri sa vina ambulanta cu medic, pt ca daca nu precizezi iti vor trimite tot asa cum m-au trimis pe mine, o asistenta care nu te va putea ajuta cu altceva decat plimbatul prin oras!
De tinut minte!
Nu va imaginati ca fi-mea a ajuns la 40 oricum, asa.... "din eter"!
Era pe schema de Nurofen cu Panadol (sau eferalgan) alternativ la 4 ore. Ii bagasem Novocalmin- supozitor si cateva picaturi de Algocalmin-fiola dar febra refuza sa scada sub 39,7!
Nu sunt idioata, doar ca era ceva in neregula cu Ana si eu nu aveam cu ce sa ma uit in urechea ei!
Ma gandisem inclusiv ca isi bagase vreo jucarie la gradinita in ureche, ca a dormit la gradinita si i-a intrat vreun bebe-paianjen (zicea ca nu aude nici un zgomot in ureche, dar puteam fi eu sigura?!), sau ca a facut otita (dar de ce sa faca otita cand eu am mereu grija la urechile ei sa nu aiba apa si sa fie invatzata cu curentzii de aer ?!) sau oreion (toamna..)
La Emilia Irza, la urgente, fetele de-acolo mi-au zis ca are otita in mod evident si ca unul din timpane pare deja opacizat. Deci ca la o ureche puroiul e inafara si la cealalta in spatele timpanului. Zic: "ok, ii dati o gaura sa iasa sau..?!". Pai, stiti, nu putem face nimic. Trebuie sa vina ORL-ista. Vine la 8. Stati aici, dezbracati-o sa ii scada temperatura si daca e nevoie ii facem impachetari.
Secolul 21 trateaza febra cu impachetari... Sweet! In concluzie m-am apucat sa ii fac presopunctura in asteptarea ORL-istului. A ramas la un 38,5.
Ca sa stiti si voi: cand nu aveti medicamente, sunteti pe drum si "asa" febra se scade batand din ciupituri superficiale, repede si ritmic, mai repede decat secundarul, pe lungimea carotidei. Meridianul merge de-a lungul bratului pana in palma, dar cum eu sunt amnezica tin minte doar o chestie- care functioneaza. Tot din seria "alternativ" eu am avut o ezitare la a folosi reiki pe inflamatii, pt ca nu stiu ce se intampla cu puroiul: daca se disipeaza unde se duce iar daca se aduna, unde se aduna... Deci: nu!
Vine ORL-istul. O tipa foarte ok. Dr. Angela Craciunescu si, zau, ca fara ea... N-ajungeam unde trebuie. Mi-a zis ca Ana e un caz grav de otita si trebuie tinuta sub observatie "sa vedem roadele tratamentului". Clasic pt otita e tratamentul cu Augumentin la 12 ore. Si a vrut sa o vada in sistemul: o zi da, o zi nu. Bai, daaa! Adica, asta e "a tine sub observatie!" Nu, cum merg la pediatrul Anei: la final sa vedem daca si-a revenit la normal sau mai are vreo "ceva"...
Eu am vrut sa ii dau Anei la 8 ore ca 12 mi s-au parut cam "departate". Fiind insa, prima data cand i-am dat copilului antibiotic n-am vrut sa risc si sa dau "dupa mintea mea". Mie pot sa imi dau si foc la o adica, dar cu fi-mea nu ma joc. Nu va zic ca am chemat-o pe Cristina, ca nu vedeam semnul de pe sticla unde "zice" cata apa sa pun in sticla de antibiotic... Daaa?! Eram "caca pe mine" toata. De la emotii, asteptand sa ne vada dr., a venit si Rozica mai devreme. Fara cuvinte, ce mai!
Trec 4 zile, 2 vizite la Dr. Craciunescu; urma ultima vizita, cea dupa "cura" de antibiotic. Timpanele erau cu puroiul "in retragere", deja o vedeam pe Ana zburdand la gradi fericita ca face prostii cu prietena ei.
Of, in toiul "faptei" am uitat: Ana are o prietena de gradi- Georgiana. Fac prostii si stau la coltz amandoua... Ce sa vreau mai mult?!
Chiar in seara de dinaintea vizitei la medic vad ca Ana pare mai clapauga..
- Mai, Mariane, sun eu nebuna sau urechile Anei sunt azi mai clapauge decat ieri?!
Marian zice: "Bai, da, asa pare.. Dar nu am nici o explicatie".
-Las' ca o intreb eu maine pe dr...
A doua zi dr. ma intreaba: "De ce nu ati dus-o repede la spital?"
La care eu am facut ochii mari: HM?!?! Pai are 5 zile de antibiotic la bord, urechile au inceput sa devina clapauge aseara si in dimineata asta aveam stabilita intalnirea noastra. Unde sa o mai duc?!
"Aveti si dvs. dreptate. N-aveati de unde sti.. E o urgentza chirurgicala. "
"Adica a evoluat negativ, a facut mastoidita si are nevoie de perforarea timpanelor? "
"Da." Acum a facut ea ochii mari la mine...
"Bun. Sa o tin de cap?"
"Nu, ca nu pot aici sa fac nimic. Te trimit la Grigore Alexandrescu sau la Budimex?"
Pt necunoscatori, Budimex e Marie Curie.
"Oriunde, dar NU la Grigore Alexandrescu".
"Ok, te duci la Budimex, dar te duci ACUM, nu mai treci pe-acasa. Si te internezi cu fata."
"Nu trec pe-acasa, ma duc acum."
A sunat-o pe dr. Buruiana cand eu o imbracam pe Ana de plecare si a rugat-o sa ne astepte.
Am strabatut Bucurestiul pe o vreme infioratoare (vant, ploaie) si am ajuns pe ultima suta de metrii la dr.. Care, cand a vazut-o m-a intrebat daca a mancat ceva sa stie daca ii poate da anestezic (nu putea, ii dadusem Anei un covrig pe drum). Ana a trebuit sa suporte perforarea "live". In timp ce urla in sala de operatii eu ma dadeam cu capul de usa de langa...
Din clipa aia mi-am dorit sa ii preiau o parte din durere, ca sa fie mai suportabil pt ea.. Rezultatul a fost ca am facut o nevralgie de trigemen. Juma de cap, regulamentar. Nurofenul au devenit dropsuri..
Din noaptea aia febra Anei a atins doar varfuri de 39. Puroiul a curs din belsug.
Urechea care fusese mai bine a mers mai rau in timp ce urechea care fusese grav isi revenea.
Dupa 2 zile nu a mai fost alta cale si dr Buruiana, vazand ca nu elimina cum trebuie, basca i se mai si vindecau timpanele, a bagat-o pe Ana inca o data in sala. I-a facut niste mici incizii (cat sa bagi un varf de pensa) in spatele urechii si i-a mai perforat timpanele, cat de mult s-a putut. Si i-a schimbat tratamentul. Apoi febra a inceput sa scada, puroiul sa iasa "pa peste tot".
Dupa alte 2 zile iarasi schimbare de tratament, caci Ana mea se vindeca.
Marian si-a luat concediu medical pt ca eu sa pot alegra la lucru si sa putem face schimb stand cu Ana. Ceea ce pt moralul ei a fost apoteotic.
Si cum era Ana pe vindecatelea, mi-a picat fisa. A spus intr-o seara, ceva de gradinita, de casa... nu mai stiu. Cert e ca am inteles ca s-a simtit dezradacinata. Si-am bagat vindecare pe emotional si mental pt perioada de la 1 septembrie pana la... (nu mai stiu ).
In cele 10 zile de spitalizare Ana a fost subiect pt studenti- ocazie cu care am vazut si eu cum arata timpanul ei! Wee! Fiica mea plangea: "Mami, nu mai vreau!" si eu ma bucuram :"Ana, ti-a vazut mami timpanul!" Dupa care ma gandeam: ce mama degenerata, copilul plange si eu ma bucur c-am vazut timpane perforate si roz.. Pe bune, sunt sadica!
Dar zau ca as vrea un aparat de "verificat urechi", ca in gat am invatzat sa ma uit fara nici un efort, de ascultat plamanii- la fel, am devenit maestra... vorba uneni asistente de la Emilia Irza: "de ce nu faceti o scoala sanitara?" la care eu i-am raspuns: "ca n-are cine ma mai tzine in scoli..." - draga de fata a inghitzit in sec.. Da' i-adevarat!
Eu o iubesc pe dr. Buruiana. Si va zic de ce. In primul rand ca este medicul clasic: nu sta mult la discutii, isi face treaba si gen "nu te astepta sa te si bata pe umar". Si-a batut capul tare de tot cu Ana, n-am vazut atata dedicatie demult. J-de copii, aceeasi atentie. Tanara, frate, ca imi venea sa o intreb (atat ea cat si sotul ei sunt medici ORL) "Cum de mai sunteti aici? Cum de nu ati plecat?!" Adica nu-mi spune ca e o bucurie sa fii medic in Romanica.. Really! Am eleva care s-a pus pe engleza pt ca vrea sa plece.. ca medic- in alte zari de soare pline. Apoi, ca la un moment dat, cand nu ii mergea Anei tratamentul nr.1 a zis: "Hmm, nu-i bine. Vreau sa verific ceva!" A plecat val-vartej si s-a intors cu concluzia. Adica... stii... Waw! Nimeni nu e inspirat 100% mereu dar trebuie o mare doza de curaj sa poti spune: Stop! I need some time to think! Dupa a doua interventie a Anei veneau alternativ, atat dr cat si sotul ei sa o vada pe Ana. Si marele soc a fost ca nu a vrut sa accepte "ceva". Pff! Norocul meu ca am avut un moment de sclipire si am considerat ca oferirea unui "plic" nu poate fi decat o jignire. Dupa ce se zbate cineva sa evite spartul capului copilului tau, nu-l jignesti..
Abia la final am aflat ca Ana mea avusese un pneumococ nenorocit. Caz in care am zis "Aleluia!" Bine ca n-a facut meningita sau, direct, o septicemie!
Apoi am aflat ca are polipi. Copilul meu drag, daca doarme cu gura inchisa, nu mi-a dat nici un indiciul de polipi. Stiam de bruxism, dar atat. Apropos, inca o las cu biberonul. Amvazut eu ca nu-si scrasneste dintii daca bea lapte/ apa cand are nevoie. Iar Marian cand isi "scartzaie" dintii (face exact ca o vioara dezacordata) de fapt "mesteca". Sigur ca ar inceta daca ar bea putina apa in somn...
Of course ca interdictie de pus copilul in gradi fara o imunizare tzapana prealabila. Si o vaccinare anti-pneumococi. Ceea ce.. eu si vaccinurile... Mi-am zis ca o las acasa cat de mult pot. Si asta a insemnat plimbatul fetei pana la matusa-mea. Si putin pe la socrii mei. Si, desigur "la cel mai mic semn de raceala: Bring the toddler!"
O luna mai tarziu...
Febra 39. Nici n-am mai stat la discutii: nurofen, eferalgan, novocalmin, augumentin. Si sunat dr Laura Buruiana: Avem amigdalele foarte inflamate!
Dr mi-a zis sa ii scot Anei antibioticul (mama disperata, ok?!?! Dupa ce-am patzit...) si in ziua urmatoare (era 1 dec si era libera) sa o duc la verificari.
Doar amigdalita acuta. Tratament. Cand a intrat in cabinet Anei i-a pierit glasul.
Faza e ca Ana o place pe dr. In acelasi timp,nu a trecut usor peste trauma primei interventii, cea facuta "pe viu", abia cand a inceput sa se vindece... Cand s-a asezat pe scaun era deja "moale" - eu o incurajez mereu pe Ana sa isi faca curaj si sa se duca singura, doar o tin de mana, evit sa o iau in brate. Life ain't easy, u know?! Dupa gat au urmat urechile. Dr o intreaba: pai nu la ele ai sensibilitate?! Ana a lasat-o si si-a revenit total cand a fost laudata "arata foarte bine!". Dupa ce a coborat de pe scau ii venise copilului cheful de vorba: "Am racit ca vorbesc tot timpul cand e frig afara!" (poate nu stia dna dr..) :))
Pana la urma amigdalita acuta a devenit pultacee, apoi s-a restrans si acum e in faza in care "se duc cele 2 pete". N-am mai dus-o pe Ana la control, pt ca deja stiam ce e amig ac pultacee- diagnosticul copilariei mele. Doamne, cate injectii au putut intra in fundul meu! De 2 ori pe iarna.
Am luat aparat de aerosoli. Avusesem dubii, dar n-am mai ezitat cand am auzit-o pe Ana "infundata fara muci". Acum ca i-a trecut il folosesc ca odorizant de camera. N-aveti imaginatie ce bine emana eucalipt si brad pe-aici! Am impresia ca nici nu imi mai vine sa fumez cand aerul e usor umed si mentolat!
Si acum, ca mi-au revenit "cohones" am putut povesti!
Sincer...
Cand mi-a iesit Ana din interventia aia cu anestezie (nu cea de urgentza), am plans! Eu! Adica, eu cea care i-am tinut lumanarea mamii si am fost de fier. Eu care am vazut-o pe mama cu sonda nazo-gastrica, perfuzii si sonda urinara si imi faceam puzzle din "cum sa o intorc pe partea cealalta ca sa nu stea pe spate (aia era problema mea, nu alta)! Eu, care imi fac singura injectii de lesina Marian langa mine! Deci me-cohones! Am plans ca proasta-n targ ca n-aveam cum sa-mi potolesc copilu', frate!
Reactia de dupa trezire, cand nu era dezmeticita, m-a "rupt": voia sa isi smulga pansamentul, urla ca o doare, se zvarcolea, iar adormea apoi o lua de la capat... Am zis ca mor! Nu puteam sa o linistesc, n-aveam voie sa ii dau calmant. Ne-a dat zapacita de colega de salon afara, si pe mine si pe Marian! Ne certam despre "cum sa o linistim pe Ana!" Asa ca ne-a gonit sa bem o cafea. Cand ne-am intors Ana dormea linistit... Noroc cu Milica! Dar cu Milica e "poveste de adulti", nu pe blogul asta...
Oricum, Anei urmeaza sa ii fac o imunizare. Avand in vedere ca mi-a luat pneumococc cu baraka si oscilococcinum "la bord", clar ca are nevoie de ceva "strong". Inca nu stiu ce.... Vedem... Ea cere la gradi, dar :)))) NU!
A, ziceam lista celor 3 medici buni:
Cosmin-Iuliu Mihailescu- ginecologie
Laura Buruiana - ORL pediatrie
Tzarulescu - Stomatologie adulti (reconstructii)
20.6.11
d-ale Anei
Ana a mancat banana cu ceapa, din bucatile pe care le taiam pt supa de rosii..... Apoi s-a prins ca radeam de ea ( "Vleau si ceapa putzin-putzin!") si a inceput sa rada de ea insasi: Banan cu ceapa, hahaha!
eu: saracu' benny..
ana: mami, nu mai fi tlista de beny!
eu: saracu' benny..
ana: mami, nu mai fi tlista de beny!
3.5.11
Lampa lui alladin 2011
- Cine e aici?
- Tati, mai raspunde si tu...
- Ia vino Ana, ca iti explica tati..
- Cine e aici?
- Alladin.
- Si aici?
- Pai, uite, Alladin a gasit o lampa si daca ii facea uite-asa, iesea un duh
- ....?!
- un spirit
- Un spirit care le indeplinea orice dorinta lui Alladin si mamei lui.
- Si ei ce voiau?
- Pai voiau si ei portocale si banane, ca erau saraci si n-aveau si le aducea spiritul asta...
- De ce nu aveau?
- N-avea mama lui bani sa cumpere de mancare.
- De ce n-avea?
- N-avea ca le taiase Boc 25% din salariu!
- Tati, mai raspunde si tu...
- Ia vino Ana, ca iti explica tati..
- Cine e aici?
- Alladin.
- Si aici?
- Pai, uite, Alladin a gasit o lampa si daca ii facea uite-asa, iesea un duh
- ....?!
- un spirit
- Un spirit care le indeplinea orice dorinta lui Alladin si mamei lui.
- Si ei ce voiau?
- Pai voiau si ei portocale si banane, ca erau saraci si n-aveau si le aducea spiritul asta...
- De ce nu aveau?
- N-avea mama lui bani sa cumpere de mancare.
- De ce n-avea?
- N-avea ca le taiase Boc 25% din salariu!
28.4.11
27.4.11
Concluzii de (pe langa) Pasti
La slujba de Inviere, tinuta afara, langa biserica (mi s-a parut geniala treaba asta, dat fiind ca era curtea plina si n-ar fi fost nimeni incantat sa asculte slujba prin boxe)..
=> Daca e lumina nu se vede intunelic. Daca tingi lumina e vede e intunelic!... I noapte, i stelele...
(Io n-am inteles: pana la urma cum voia copilu'?! Sa fie sau nu "lumina" :)))) )
Ana are, in sfarsit camera ei. Zugravii si-au facut un scop din a-i termina camera inainte de Pasti.
=> E catelul (castelul) meu i nu inta nimeni a nu dau eu voie! Ma duc a mine a catel a cant i dansez i tzopai Tzup-tzup-tzup!
( S-a inchis in camera ei si a inceput sa "cante" cat o tineau plamanii fiind ferm convinsa ca n-o aude nimeni. Am lasat-o, evident, iar eu si Marian radeam copios ascultand..)
Se trezeste dupa somnul de dupa-amiaza:
=> Tai cu mine de voba! (adica sa imi povesteasca ideile ei)
Ana se trezeste plangand. O consolez si adoarme la loc. Se trezeste "de tot" o ora mai tarziu si imi povesteste
=> imi povesteste "filmul":
- I a vinit upul cel lau i tu elai capa i ai pecat, i eu pingeam dupa flatzii mei. A mancat upu flatzii mei i eu am pins.... Maaaaamiiiii!
- Mami, nu plange. Tu de fapt nu doar ca nu ai frati, dar nici nu o sa ai. E ok... N-ai motiv de ingrijorare!
I-am luat o chitala de jucarie. E innebunita dupa ea. I-am cantat "melc melc" si n-am mai scapat. Intr-o seara a descoperit ca melodia suna la fel cu "trei iezi cucuieti", astfel:
=> "Melc melc codobelc, Usa mamii decuietzi- Hahahaha!"
(Are dreptate, ambele au 2 note: Sol & Mi. De atunci le cant in game diferite.... :D )
Partea urata a statului la bunici pe timp de iarna:
=> Veau desene a Tevelizol!
Partea costisitoare a iesitului afara:
=> Megem a masinute i a copter (elicopter, oricum, ma mir ca se aude perfect "R" in loc de "L"...) i a leagane i apoi a nisip a fac mancare i...
Face fraze proustiene folosindu-se de "i.." si "a" ( i = si; a = sa & la )
Din cauza epitetelor folosite cand ii spun povesti, mi-a cerut in parc:
=> Mami, dai nisip d-ala ud i destept! (adica: "grebleaza tu, ca am nevoie de nisip ud, bun pt castele)
=> Daca e lumina nu se vede intunelic. Daca tingi lumina e vede e intunelic!... I noapte, i stelele...
(Io n-am inteles: pana la urma cum voia copilu'?! Sa fie sau nu "lumina" :)))) )
Ana are, in sfarsit camera ei. Zugravii si-au facut un scop din a-i termina camera inainte de Pasti.
=> E catelul (castelul) meu i nu inta nimeni a nu dau eu voie! Ma duc a mine a catel a cant i dansez i tzopai Tzup-tzup-tzup!
( S-a inchis in camera ei si a inceput sa "cante" cat o tineau plamanii fiind ferm convinsa ca n-o aude nimeni. Am lasat-o, evident, iar eu si Marian radeam copios ascultand..)
Se trezeste dupa somnul de dupa-amiaza:
=> Tai cu mine de voba! (adica sa imi povesteasca ideile ei)
Ana se trezeste plangand. O consolez si adoarme la loc. Se trezeste "de tot" o ora mai tarziu si imi povesteste
=> imi povesteste "filmul":
- I a vinit upul cel lau i tu elai capa i ai pecat, i eu pingeam dupa flatzii mei. A mancat upu flatzii mei i eu am pins.... Maaaaamiiiii!
- Mami, nu plange. Tu de fapt nu doar ca nu ai frati, dar nici nu o sa ai. E ok... N-ai motiv de ingrijorare!
I-am luat o chitala de jucarie. E innebunita dupa ea. I-am cantat "melc melc" si n-am mai scapat. Intr-o seara a descoperit ca melodia suna la fel cu "trei iezi cucuieti", astfel:
=> "Melc melc codobelc, Usa mamii decuietzi- Hahahaha!"
(Are dreptate, ambele au 2 note: Sol & Mi. De atunci le cant in game diferite.... :D )
Partea urata a statului la bunici pe timp de iarna:
=> Veau desene a Tevelizol!
Partea costisitoare a iesitului afara:
=> Megem a masinute i a copter (elicopter, oricum, ma mir ca se aude perfect "R" in loc de "L"...) i a leagane i apoi a nisip a fac mancare i...
Face fraze proustiene folosindu-se de "i.." si "a" ( i = si; a = sa & la )
Din cauza epitetelor folosite cand ii spun povesti, mi-a cerut in parc:
=> Mami, dai nisip d-ala ud i destept! (adica: "grebleaza tu, ca am nevoie de nisip ud, bun pt castele)
9.3.11
nu inteleg!
Ana a facut o viroza.
Debut cu 39 (altfel as fi ramas cu semnul de intrebare la "de ce tuseste noaptea daca nu e racita?). In 3 zile era deja ok. Apoi toti in jurul ei erau "trosniti de virusuri", numai ea, nu.
De ce in puii mei imi face astazi 38?!
La o saptamana dupa incheierea tratamentului?!?!
Debut cu 39 (altfel as fi ramas cu semnul de intrebare la "de ce tuseste noaptea daca nu e racita?). In 3 zile era deja ok. Apoi toti in jurul ei erau "trosniti de virusuri", numai ea, nu.
De ce in puii mei imi face astazi 38?!
La o saptamana dupa incheierea tratamentului?!?!
9.1.11
Stai langa noi!
- Nu veau acasa, veau in parc!
-Nu mi paaaace acaaasaa! + plansete si urlete
De fiecare data.
Marian: am amanat destul, e timpul sa o invata m sa stea langa noi..
- Noi plecam. Stai aici sa te ratacesti ca si catelul Bolt? Sau vii dupa noi.
- ...
Noi ne-am departat si Ana atrebuit sa vina dupa noi.....
A doua zi in parc aceeasi faza. Ana a ramas la locul de joaca... Not good. Chiar acolo am pus-o cu fundul in sus pe genunchiul meu si i-am aplicat cateva palmute spunand: Nu pleci de langa noi. Daca noi plecam, vii dupa noi. Nu ramai singura! Am luat-o de mana si pana acasa n-am auzit nici cel mai mic comentariu. Intelesese ca e "groasa treaba".
Ma gandeam cum sa fac un copil de 2 ani sa priceapa pericolul de a se pierde de parinti.... Simplu! O imagine face cat 1000 de cuvinte!
- Cand ajungem acasa o sa iti arat poze cu copii care s-au ratacit de mami si tati ca sa intelegi ce se poate intampla.
-!da?
- da..
Tati: -De ce sunteti suparate?
Ii povestesc tarasenia si cum a ramas Ana sa se joace desi eu plecasem de langa ea si eram destul de departe.
Am cautat poze cu copii rapiti, abuzati si i le-am aratat Anei. Apoi i-am aratat happy families, ca sa vada diferenta.
Seara ii povestea lui Maran ce vazuse. A fost f impresionata de faptul ca exista "oameni rai".
Shocy but effective...
Pai ce altceva sa-i fac, frate?!
Ca sa ii iau seara, inainte de somn mintea de la "oamenii rai", i-am pus muzica ei de bebe:
-Nu mi paaaace acaaasaa! + plansete si urlete
De fiecare data.
Marian: am amanat destul, e timpul sa o invata m sa stea langa noi..
- Noi plecam. Stai aici sa te ratacesti ca si catelul Bolt? Sau vii dupa noi.
- ...
Noi ne-am departat si Ana atrebuit sa vina dupa noi.....
A doua zi in parc aceeasi faza. Ana a ramas la locul de joaca... Not good. Chiar acolo am pus-o cu fundul in sus pe genunchiul meu si i-am aplicat cateva palmute spunand: Nu pleci de langa noi. Daca noi plecam, vii dupa noi. Nu ramai singura! Am luat-o de mana si pana acasa n-am auzit nici cel mai mic comentariu. Intelesese ca e "groasa treaba".
Ma gandeam cum sa fac un copil de 2 ani sa priceapa pericolul de a se pierde de parinti.... Simplu! O imagine face cat 1000 de cuvinte!
- Cand ajungem acasa o sa iti arat poze cu copii care s-au ratacit de mami si tati ca sa intelegi ce se poate intampla.
-!da?
- da..
Tati: -De ce sunteti suparate?
Ii povestesc tarasenia si cum a ramas Ana sa se joace desi eu plecasem de langa ea si eram destul de departe.
Am cautat poze cu copii rapiti, abuzati si i le-am aratat Anei. Apoi i-am aratat happy families, ca sa vada diferenta.
Seara ii povestea lui Maran ce vazuse. A fost f impresionata de faptul ca exista "oameni rai".
Shocy but effective...
Pai ce altceva sa-i fac, frate?!
Ca sa ii iau seara, inainte de somn mintea de la "oamenii rai", i-am pus muzica ei de bebe:
8.1.11
pisicuta pis,pis, pis
Tati: - Hai sa te invat poezia cu pisicuta, vrei?
Ana: - Da
tati: - Pisiscuta pis,pis, pis
Ana: - Pis, pis,pis...
Tati: te-am visat aseara-n vis.
Ana: ....
Tati: - Spune si tu dupa mine.
Ana - Nu pot, am gura mica... Mami are gura mare.
Tati: - Mie-mi spui?!
Ana are: 14,11 kg
Ana are: 92 cm
Ana are 6 zile pana la: 1 an si 6 luni
Ana: - Da
tati: - Pisiscuta pis,pis, pis
Ana: - Pis, pis,pis...
Tati: te-am visat aseara-n vis.
Ana: ....
Tati: - Spune si tu dupa mine.
Ana - Nu pot, am gura mica... Mami are gura mare.
Tati: - Mie-mi spui?!
Ana are: 14,11 kg
Ana are: 92 cm
Ana are 6 zile pana la: 1 an si 6 luni
Subscribe to:
Posts (Atom)