The NU Age :))

A venit varsta lui NU...
Deocamdata nu prea stiu cum sa reactionez la tipete ( folosesc 2 variante: "cand termini cu smiorcaiala, te astept sa discutam" si.. cearta + "Ai vreun motiv sa te smiorcai?! Nu. Poti sa imi spui ce vrei tu de fapt. Ia, spune: Ce vrei?")
In rest e oki. Ana poate spune NU la fel cum si eu spun NU, what's the big deal?! Singura chestie ca in cerc sa introduc in vocabular "nu vreau acum", "nu imi place sa".. Chestii care sa il faca pe NU firesc..

Am observat ca a devenit folositor obiceiul de a o lasa pe Ana sa aleaga "chestii". Asta usureaza situatia simtitor...
-Ana vrei suc?
-NU...
Rezulta: ma complic si-mi fac nervi...

- Ana, ce ai vrea acum: suc sau apa?
- Mmmmm.. cââââî!
- Oki, hai sa facem suc
"Armonie-n casa noastra"...

Cum la masa iarasi se tavaleste ca nu vrea sa stea locului, ieri am lasat-o sa isi aleaga meniul. Mare pasiune pt plimbatul cu copanul de pui in mana... Azi a trebuit sa stea cuminte la masa de pranz :D .. dupa ce in prealabil imi pusese cartofii pe masa ("veau cato paji" si eu am zis in gand "ba vrei pe naiba, ia mancare sanatoasa... junk generation ce esti!")

Si tot asa...
Partea buna este ca i s-a mai imbogatit vocabularul. Si reversul este ca spune tot ceea ce stie.. inclusiv despre cum sforaie mamaie, cum doarme mami.. deci.. Huups..)

"Tui!"

In general nu imi ies prostii pe gura in fatza Anei. Din cand in cand mai scot un "tui mama ma-sii de treaba" (ca atunci cand a trebuit sa arunc toata coca de placinta din cauza ca nu a fost buna faina).
Faza tare ieri.
Dupa-amiaza suna mamaie si tataie sa vorbeasca cu ea la telefon. A fost foarte dezamagita cand au inchis telefonul...
Seara, fiind Sf Ion, am sunat-o pe matusa-mea, cu care Ana a trancanit ceva vreme considerand ca vorbeste cu mamaie. Desi era ora de somn, Ana a capatat brusc o energie si-o limbaritza incredibile... Am lasat copilul sa vorbeasca si noi ne-am dus sa fumam o tigare.. Si la un moment dat s-a prins matusa-mea ca tre sa inchida telefonul.
Ana:     - Mamaa! Mamaaa! ...... besc mamaaaa!
Marian: - Mamaia s-a dus sa faca nani, pt ca e noapte.
Ana:     - Tataaa?!
Marian: - Si tataie face nani!
Ana:     - Tui! ..... bla-bla bla pe limba ei cu naduf si suparare!
In bucatarie ascultam intreaga discutie si radeam in hohote.
Ana:   - Mama?!
eu:      - Mama nu mai poate de ras!
Marian venit in bucatarie intre timp (a lasat copilul sa isi revina din frustrare) imi sopteste: "Ai vazut-o?!  Exact: Futui ma-sii de treaba, toti dormitzi?!"

iar i se schimba fizionomia :(

i crestem pe segmente.
Pe la 4-5 luni ana era tare frumusica. Pe la 6 deja avea o fatza ca un patrat rotunjit.
Pana acum cateva zile era simpatica. Iarasi i se latzeste fatza...
Nu e ceva pe care sa il remarc usor. Insa, facand poze peste poze, observ...

Exemplu:

octombrie

                                                                                                          

noiembrie

decembrie

si din ianuarie pun mai tarziu ca am uitat sa le iau din aparat.... :D

Fa ce vrei tu!

Uneori, Ana se aseaza in fatza vreunui obiect sau jucarie si da bosunflata din picior. Sau, cum se mai intampla, atunci cand mergem la "mamaa si tataa" (mamaie si tataie) se uita la un dulap (pe care ar vrea sa il deschida, desi stie ca "nu e voie sa umble in dulapuri").
Si atunci ii spun:
"Ana, fa ce vrei tu!" (adica : "fii libera si experimenteaza, ca vedem noi dup-aia cat e de ok sau de periculos"). Si atunci .. face ce vrea ea. De cele mai multe ori "ce vrea ea" sunt chestii ok. Si nici nu imi dau seama de ce ar avea nevoie de confirmarea mea sa le faca...
Numai atunci cand intr-adevar isi poate periclita sigurantza (de genul sa traga o fatza de masa cu o vaza pe ea, riscand sa ii cada un kil juma'te de sticla in cap sau cand impinge un taburet sau muta vreun scaun prea greu pt ea)... Atunci nu mai intreaba...
De unde rezulta ca noua nu ne e teama ca putem crapa experimentand ceva nou, ci ne e teama sa nu ne zica cineva "stop" pt ceva ce am mai experimentat deja.