2.2.13

Legacy


Echilibrul e necesar in tot si-n toate. Am aflat-o mai tarziu un pic, dar sunt convinsa ca e adevarat.
Marian este pragmaticul, eu zuza.
Mi-am dorit sa am o fiica care sa aibe abilitati ca ale mele, dar Ana parea sa fie "doar cu ce se vede si e fizic".
Am luat asta ca atare.
Uite, Sanziana (vara-mea) de cand mergea de-a busilea putea sa vada "ce" faceam, "cine si ce" era in casa.
Fii-mea: oha! Am zis, bah, pana mea, fiecare cu ce-i al lui, na!
Totusi... Cand ceilalti copii par sa se impamanteze definitiv, Ana pare sa se deschida. De ce zic asta? Pai...
               - - - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
A avut "petrecere in pijamale" la gradi si ne-a spus ca ea vrea sa doarma acolo sa vada cum e pt copiii care petrec toata saptamana la internat. Ok, am fost seara sa ducem dulciuri si periuta de dinti, ne-am luat "noapte buna"...
Dupa o juma' ora de liniste suna telefonul: "Ana s-a razgandit". S-a dus Marian sa o ia. Cand au intrat pe usa erau nervosi amandoi. Marian zice: nu stiu ce are ca s-a smiorcait tot drumul. Si cand am ajuns la gradi plangea de nu se poate. Ana se smiorcaia de un balon ca "n-are nas". Ma uit la ei, zic:
- Frana. Ana ce s-a intamplat de fapt la gradinita?
Ana inspira, se arunca de gatul meu ca de un colac de salvare si scoate cu naduf:
- A fost groaaagniiic! Ingrozitooor! Sa nu ma lasi niciodata sa dorm acolooo! Era o fantoma care ma speria si facea "Uuuu!" la mine!
Ma unfla rasul.
Marian a ramas Paf! Nu intelesese ce se ascundea in spatele smiorcaitului.
-Ok, zic. Ceea ce ai auzit era vantul. Fantomele nu fac "uuuu!" decat in desene animate. Hai la dus.
Pe principiul :Apa curgatoare curata si linisteste am luat copilu, i-am facut baie, i-am dat un ceai si-am tinut-o in brate pana a luat-o somnul. 
Da' ma rodea grav. Asa ca am intrebat-o:
- Ana, cum arata fantomele?
Ana - Sunt rotunde sau ovale.
Haaait!
eu - Si ce culoare aveau?
Ana - Albe si aurii...
Mmmmmmm....
                     - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Ana, ieri. Se uita "asa" la mine, imi pune mana pe ultimele vertebre lombare si zice: 
- Auzi, ai un os care pare sa iasa in sus. 
M-a lasat "a mirare". 
- Ok, uita-te in continuare si spune-mi ce se intampla. Apoi m-am apucat sa fac un exercitiu care imi intinde coloana vertebra cu vertebra (Sarpele, pt cine stie).
-Ana, cum e acum?
Ana razand :))) Ohoho, ce-ai facut? Ca acum e mai departata..
- O sa te invat si pe tine cand te faci mai mare..

Deeeci.... Poate ca, pana la urma legacy-ul se transmite..