Cooking

Ana a devenit pasionata de cacaaau (cacao pronuntzat ca in portugheza).
Ceea ce inseamna ca ma ajuta in bucatarie, mai ales cand stie ca fac prajituri.
De exemplu, s-a nimerit sa fac negresa intr-o seara (varianta cu gem) si m-am gandit sa imortalizez linsul blidelor de la final.

Repetitia

Aseara, in hipermarchet m-am dus si eu la buda. Si m-a pufnit rasul chiar in camerutza aia de 1/1.
Fi-mea il intreba pe Marian, la fel cum ma intreaba pe mine acasa, de innebunesc: "Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?"
Fiecare intrebare (formata de obicei dintr-un singur cuvant- cel despre care vrea detalii sau confirmare) este repetata in grupuri de cate 3 si apoi 4! Uneori pur si simplu nu mai pot. Cum a fost ieri. M-au tinut nervii pana la 5 dup-amiaza. Dupa care am inceput sa o rog sa repete mai putin. A devenit mai sensibila cand i-am explicat "ca ma doare capul-Au!" ... Noroc ca am plecat de acasa si era ocupata cu mersul si "miau?"... Daaar, a luat-o "da capo" cu Marian.
Stiu, inteleg ca repetitia e mama invataturii, oki... Dar eu sunt aia care chiulea in clasa I-a si a II-a din cauza invatatoarei... Repeta aceeasi nenorocita de propozitie de cate 3 ori! Si era si cotata ca un "buuun" profesor".. Well, not for me... E o senzatie f idioata, ca si cum te arde creierul, nu stiu sa explic exact, dar "pe-acolo".
Cand Ana era mica-mica, newborn, si avea colici plangea cateva ore, timp in care, era normal sa o consolez. In conditiile in care, tot asa, ajungeam la limita suportabilitatii iar asta cu efort constient (e fi-mea!).
Atunci am ajuns la o concluzie: Copii nostrii sunt profestorii nostrii fiindca intotdeauna ne imping limitele mai departe decat am fi putut vreodata tolera!
Na, acuma, trebuie sa accept repetitiile. Doamne, ce chin e uneori! Adica.. daaaa,sa vorbeasca toata ziua, no problem, dar...
Azi dimineatza a fost "TEA" ("ceai" pe care nu-l poate pronuntza). Ii "citeam" povesti. A se intelege ca explicam fotografiile din niste carticele cu povesti scurte. Eram la Aladin cu lampa. Nu era bine, fiindca Ana voia sa vada cana cu ceai. Repetite de cele 40 de ori. Adica sa ii dau cartea cu Cenusareasa, unde vedem o oala pe foc. Oala are capac si Ana spune ca acolo, in oala e ceai... Mi-a picat fisa si i-am explicat ca "uite cum pierde Cenusareasa papucul". Papuc de 40 de ori. Mi-a sarit mustarul si am pus cartea la nani (am luat alta). Scaun de 30 de ori. Naaani de 40 (leul facea nani). Bec de 5-6 - neinteresant. Yala de inca 30. Era alfabetul si cuvantul "Yala". Ana s-a bosumflat si a zis "UŞA". Adica, "fata, io stiam altceva... acum ce ma inveti?". M-am dus la usa si i-am aratat: usa, clantza, yala (yala fiind locul unde se baga cheia). Ana fericita s-a dat jos de pe scaun si a repetat dupa mine, alergand intre carte si usa cu pricina de "cateva" ori. Bravoo!
What will it be next?

Recuperari

Stiu ca n-am mai scris de mult aici...
Ana a inceput sa se exprime mai mult. Adica a invatzat sa mai pronunte ceva cuvinte si, oricum, vorbeste non-stop. Cand intreaba ceva, repeta acelasi cuvant cu intonatie de intrebare pana ... pana simt ca innebunesc (de vreo 30 de ori consecutiv, ca o placa de vinil stricata).
E mai logica si intelege mai multe.
Crizele de personalitate le-am abordat cu ignore sau: "cand termini de plans vii la mami sa vorbim". De obicei le face cand isi doreste f tare ceva si "nu se poate".
La capitolul "scris" am depasit faza: mama, tata, ana si am trecut la: caca, papa, nani. S-a plimbat cu o foaie pe care scrisesem "caca" vreo ora, f mandra de ea prin casa....
Recunoaste desenele pt: soare, luna, stea, apa, biberon cu lapte, pisica, fetita, casa, floare.
Oricum, vorbeam cu Marian ca nu are rabdare deloc si atentia ei este f dispersata.
Daca ii pun o melodie pe youtube se orienteaza imediat catre "related videos" si cere altceva.
Are rabdare sa ii arat carti mici cu povesti daca ii descriu repede fiecare imagine- niciodata sa buchisim o imagine si niciodata sa ii citesc textul. Uimitor este ca cere, de ex "Cenusareasa", pt ca recunoaste imaginea unui bol asezat pe foc si ii sunt familiare cuvintele "capac", "oala", "foc" iar cenusareasa, in caz ca nu stiati, face "tea" in "teapot"...
Spre deosebire de Sanziana, Ana e cam "in urma". La un an juma'te Sanzi diferentia si arata singura "M", "N", invata culorile (ceea ce Ana nu serveste) iar eu remarc diferenta intre copii, mai ales ca folosesc aceasi metoda, acelasi mutzu pt culori, aceeasi rabdare, aceeleasi tot. Doh, cu fi-mea am de lucru...
Ana nu poate sa spuna "ceai" decat f rar. Are o problema cu CE, desi spune usor CI. Stie ca nu e corect "CAI", pt ca este pluralul de la "CAL". Asadar i-am oferit varianta cea mai la indemana si spune in engleza: TEA.
Ma asista intotdeauna la bucatarie. Treaba ei preferata e sa puna lucruri la spalat in chiuveta (stie cuvantul dar nu il pronuntza decat rar si in felul ei), sa tina capacele de la recipiente pana imi termin treaba cu ele (spune capac), sa arunce chestii la gunoi.
Masinile sunt in continuare "brrrm", care in functie de intonatie poate insemna si "mergem cu mij de transport".
Face diferenta intre tramvai si "bus" (nici macar nu e "buz".. asta are engleza in sange, desi la conceptie ma indoiesc sa fi spus "oh, dear" in loc de "ah"....!). Se lauda de fiecare data cu faptul ca ea "stie".
Dupa ce isi duce vasul folosit la micul dejun  in chiuveta se lauda "Bravo", se aplauda si isi continua ce facea... Mor de ras cand o vad.
Noi spunem ca "daca nu e jegoasa pe haine si manjita la gura nu e copilul nostru "... Ana are si un stil desantzat de a-i atarna hainele.. Isi baga mainile in pantaloni si ii impinge inspre genunghi.. Trebuie sa pun poze, fiindca altfel...
Cand fac dulciuri (am o pasiune noua), Ana sta pe langa mine asteptand sa fie gata sau sa ii dau castronul cu crema la lins :D Mai stiu eu pe una care se manjea toata cu crema de tort...
Citeam pe blogul unei tipe ca e satula (are fata de 6 ani) sa ii spuna toata lumea ca "e fata mica" atunci cand cere copilului sa salute sau sa se prezinte... Adevarul este ca si eu ii spun Anei sa salute. Mamicile isi pun copii care abia vorbesc sa faca cu mana. De ce au adultii atitudinea asta fatza de copii mai mari nu inteleg nici eu.
Adica nu mi se pare ca sunt pretentioasa ca cer Anei sa invete naibii culorile astea odata! Mai ales ca sunt putine cele cu care "rulam": albastru, verde, rosu, galben, portocaliu. Ma asculta dar nu repeta dupa mine, "Ferita Sfantu'"... Stiu "lasa copilu".. Nu las copilu', fiindca asta inseamna ca o sa stie cu ce sa se imbrace la fel ca mine la 20 de ani, cand faceam confuzie intre "crem" si "bej" (mi-e rusine, dar nu le-am inteles pana nu mi-a explicat cineva ca la prosti: aia e maro diluat si ailalta galben diluat... bravooo!).
Mai am de scris dar merg la joaca..
Cineva are nevoie de mine sa hraneasca jucariile. Si cred ca azi invatam sa le si "iubim" ;)