Repetitia

Aseara, in hipermarchet m-am dus si eu la buda. Si m-a pufnit rasul chiar in camerutza aia de 1/1.
Fi-mea il intreba pe Marian, la fel cum ma intreaba pe mine acasa, de innebunesc: "Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?"
Fiecare intrebare (formata de obicei dintr-un singur cuvant- cel despre care vrea detalii sau confirmare) este repetata in grupuri de cate 3 si apoi 4! Uneori pur si simplu nu mai pot. Cum a fost ieri. M-au tinut nervii pana la 5 dup-amiaza. Dupa care am inceput sa o rog sa repete mai putin. A devenit mai sensibila cand i-am explicat "ca ma doare capul-Au!" ... Noroc ca am plecat de acasa si era ocupata cu mersul si "miau?"... Daaar, a luat-o "da capo" cu Marian.
Stiu, inteleg ca repetitia e mama invataturii, oki... Dar eu sunt aia care chiulea in clasa I-a si a II-a din cauza invatatoarei... Repeta aceeasi nenorocita de propozitie de cate 3 ori! Si era si cotata ca un "buuun" profesor".. Well, not for me... E o senzatie f idioata, ca si cum te arde creierul, nu stiu sa explic exact, dar "pe-acolo".
Cand Ana era mica-mica, newborn, si avea colici plangea cateva ore, timp in care, era normal sa o consolez. In conditiile in care, tot asa, ajungeam la limita suportabilitatii iar asta cu efort constient (e fi-mea!).
Atunci am ajuns la o concluzie: Copii nostrii sunt profestorii nostrii fiindca intotdeauna ne imping limitele mai departe decat am fi putut vreodata tolera!
Na, acuma, trebuie sa accept repetitiile. Doamne, ce chin e uneori! Adica.. daaaa,sa vorbeasca toata ziua, no problem, dar...
Azi dimineatza a fost "TEA" ("ceai" pe care nu-l poate pronuntza). Ii "citeam" povesti. A se intelege ca explicam fotografiile din niste carticele cu povesti scurte. Eram la Aladin cu lampa. Nu era bine, fiindca Ana voia sa vada cana cu ceai. Repetite de cele 40 de ori. Adica sa ii dau cartea cu Cenusareasa, unde vedem o oala pe foc. Oala are capac si Ana spune ca acolo, in oala e ceai... Mi-a picat fisa si i-am explicat ca "uite cum pierde Cenusareasa papucul". Papuc de 40 de ori. Mi-a sarit mustarul si am pus cartea la nani (am luat alta). Scaun de 30 de ori. Naaani de 40 (leul facea nani). Bec de 5-6 - neinteresant. Yala de inca 30. Era alfabetul si cuvantul "Yala". Ana s-a bosumflat si a zis "UŞA". Adica, "fata, io stiam altceva... acum ce ma inveti?". M-am dus la usa si i-am aratat: usa, clantza, yala (yala fiind locul unde se baga cheia). Ana fericita s-a dat jos de pe scaun si a repetat dupa mine, alergand intre carte si usa cu pricina de "cateva" ori. Bravoo!
What will it be next?