Uneori, Ana se aseaza in fatza vreunui obiect sau jucarie si da bosunflata din picior. Sau, cum se mai intampla, atunci cand mergem la "mamaa si tataa" (mamaie si tataie) se uita la un dulap (pe care ar vrea sa il deschida, desi stie ca "nu e voie sa umble in dulapuri").
Si atunci ii spun:
"Ana, fa ce vrei tu!" (adica : "fii libera si experimenteaza, ca vedem noi dup-aia cat e de ok sau de periculos"). Si atunci .. face ce vrea ea. De cele mai multe ori "ce vrea ea" sunt chestii ok. Si nici nu imi dau seama de ce ar avea nevoie de confirmarea mea sa le faca...
Numai atunci cand intr-adevar isi poate periclita sigurantza (de genul sa traga o fatza de masa cu o vaza pe ea, riscand sa ii cada un kil juma'te de sticla in cap sau cand impinge un taburet sau muta vreun scaun prea greu pt ea)... Atunci nu mai intreaba...
De unde rezulta ca noua nu ne e teama ca putem crapa experimentand ceva nou, ci ne e teama sa nu ne zica cineva "stop" pt ceva ce am mai experimentat deja.
No comments:
Post a Comment