Am castigat pt Ana o carte de povesti. Textul, selecatat castigator este urmatorul:
"Salut. Anei (2 ani in iulie) ii citesc zilnic. Intai i-am citit povesti muuulte si lungi- avea 3 luni si ma asculta fascinata cand luam volumele lui Ispirescu... Dar acum cititul este pt momentele rare cand cere ea: vine cu cartea si se cuibareste in bratele mele- ceea ce face zilnic de cel putin 20 de ori cu o rabdare de 2 minute! Prefer sa ii iau povesti cu imagini si sa ii "povestesc" pornind de la continutul desenelor. Unele carti sunt mici si, chiar daca sunt mai mari i le las ei. Asa, poate alege singura. Are o carte cu mai multe povesti (cam cat jumatate din ea ca marime) si o taraste peste tot, inclusiv pe olita :)) Are acolo motanul incaltat si cateva basme si trece cu viteza de la o poveste la alta.
Deja "Cenusareasa", "Pinocchio", "Mica sirena", "Motanul incaltat", "Cei 3 purcelusi", "Scufita rosie" si "Alba ca zapada" sunt de domeniul trecutului. Ieri am trecut la "Fetita cu chibriturile" (am o problema despre cum sa explic ca a murit- poza e cu fata zburand si tot ce mi-a trecut prin minte este ca "nu mai are corp"..). Ana va poate povesti ca "nu e bine" sa dormi in apa, ca tanarul din Mica sirena si nici sa minti, fiindca asa a facut Pinocchio si acum plange fiindca i-a crescut nasul. Cand aude titlul "cei 3 purcelusi" spune singura "cas!" (isi fac cate o casa) iar "pisi-miau" (motanul incaltat) are "ghete". Marile favorite sunt "Scufa"- are o papusa cu rochita si boneta rosie cu care Ana doarme si imediat recunoaste "upu" (da, lupul) si Alba ca zapada- ii e tare mila de ea ca plange si apoi isi pierde pantoful alergand pe scari...
Poate ca pare ne-adaptat societatii actuale dar as vrea ca fiica mea sa aiba aceeasi pasiune pt carti pe care o impartasesc si parintii ei. Noi avem o multumire sufleteasca imensa citind ceva ce ne place.. Dupa cum observ si Ana are asceeasi stare cand poate veni cu cartea sa povesteasca ce a vazut ea interesant..."
Deci: go kiddo!
No comments:
Post a Comment