Nu mai pot cu "maaa- miiiii !" Fi-mea e in faza de agatat de fusta. Si o face la propriu. Se agata de mine, sta pe mine, lipita, atarnata, oricum!
Ajutoor!
Ma duc la baie- vine si ea.
Imi beau cafeaua. Nu se mai joaca, imi ia mana si o imbratiseaza. Sau sta la mine in brate smotocindu-mi fatza. Sau imi imbratiseaza capul sufocandu-ma.
Sau se ascunde sub rochia mea (intr-o zi chiar a trebuit sa ma schimb in pantaloni!)
Zau, nu mai pot. Deja sunt 2 saptamani. Am umplut la rezervorul ala de iubire incat speram ca "gata"...
Nu e bine..
- Ana Mache !(intotdeauna numele de familie cand face o prostie. Cand "anamache!" se ascunde).
N-ai si tu jucarii cu care sa te joci?! Ce tot stai calare pe mine?! Treci la jucarii!
- Bebe!
- Sa i le dau lui bebe?! (bebe e fictiv- are nevoie de lucrusoare mici si suzeta, biberoane..)
- Daa!
- Oki (am luat o sacosa si i-am strans toate jucariile mai putin 2, cu care doarme)
In timp ce strangeam protesta la jucariile care ii plac c m mult..
- Nu! Ai zis ca tu stai pe mine si nu ai nevoie de jucarii, asta e! I le dau lui bebe..
Nu mi le-a cerut inca...
Tot mai bine ca satelitul meu...
:(((
Nu vreau sa o bruschez, sa simta ca n-o mai iubesc sau ceva, dar nici eu nu mai rezist nervos sa am o siameza!
Trebuie sa o indepartez cu blandete.. Of!
Cum facem din fata asta cu atasamente o fiinta independenta?!
Azi radeam de ea inainte de somn: de-asta ai venit la mine? Vrei sa ne facem zile fripte una alteia? Nici o problema, lasa, uite, te invata mami cu concerte si d-astea si cand te faci adolescenta te duci tu singura... Dar sa anunti ora de venire, ca altfel vine tati dupa tine cu bata de base-ball, sa inlature "pretendentii", stii ca asa a zis...
Seara a adormit numai dupa ce a stat putin cu capul pe tati si picioarele pe mami, apoi, cu greu l-a lasat pe tati sa iasa din camera si si-a aruncat un brat dupa gatul meu...
Pui de om venit cu dependente si nevoie de afectiune!
Na belea, iarasi..
Cand avea 4 luni a facut la fel, pe la 8-9 la fel, pe la un an juma'te iarasi si vad ca.. da, si acum...
26.6.10
20.6.10
My perfect daughter
Fiica mea este o fiinta minunata si ar fi cu adevarat perfecta daca nu ar fi fixatia asta a ei pt ordine, curatenie si "bube"... Noroc cu mine s-o "domolesc".
Totusi comportamentul ei este senzational pt cei 2 ani pe care urmeaza sa ii implineasca. Uneori ma uluieste! Trebuie sa INTREB, fiindca nu imi vine a crede.
Exemplu:
Ana mica si Ana mare beau iaurt cu paiul din recipiente mici din plastic. Si mananca un baton cu unt, taiat in "imbucaturi". Capacele de la iaurturi le-am lasat in bucatarie pe masa conform principiului "lasa, nu va mai jucati voi cu capacele, ci stati cuminti la masa..".
Se termina de mancat.
Anei ii place f tare sa stranga masa. Exista si o explicatie genetica. Marian nu se simte "satul" pana cand nu ia o ultima imbucatura, dupa ce masa s-a terminat. Ana se simte implinita cand "linge blidul", adica racaie vasul macar cat sa ia in lingurita "o dunga" de mancare. Cand vine vorba de iaurturi am invatat-o sa puna recipientul la gunoi iar paiul in chiuveta.
Revenind la scena din sufragerie. Ana a inceput sa stranga masa. Am rugat-o sa lase iaurturile pe masa.
Ma duc in bucatarie, cu gandul sa pun capacele iaurturilor si sa le bag in frigider, sa spal farfuria si sa ma apuc de ambalat fetele.
Soc: borcanelele cu iaurt, aliniate perfect, aveau capacele infiletate!
- Ana-mare, ai pus tu capacele la iaurt?!
- Nu!
- ... (!)
N-am comentat nimic. Am fost f surprinsa...
Totusi comportamentul ei este senzational pt cei 2 ani pe care urmeaza sa ii implineasca. Uneori ma uluieste! Trebuie sa INTREB, fiindca nu imi vine a crede.
Exemplu:
Ana mica si Ana mare beau iaurt cu paiul din recipiente mici din plastic. Si mananca un baton cu unt, taiat in "imbucaturi". Capacele de la iaurturi le-am lasat in bucatarie pe masa conform principiului "lasa, nu va mai jucati voi cu capacele, ci stati cuminti la masa..".
Se termina de mancat.
Anei ii place f tare sa stranga masa. Exista si o explicatie genetica. Marian nu se simte "satul" pana cand nu ia o ultima imbucatura, dupa ce masa s-a terminat. Ana se simte implinita cand "linge blidul", adica racaie vasul macar cat sa ia in lingurita "o dunga" de mancare. Cand vine vorba de iaurturi am invatat-o sa puna recipientul la gunoi iar paiul in chiuveta.
Revenind la scena din sufragerie. Ana a inceput sa stranga masa. Am rugat-o sa lase iaurturile pe masa.
Ma duc in bucatarie, cu gandul sa pun capacele iaurturilor si sa le bag in frigider, sa spal farfuria si sa ma apuc de ambalat fetele.
Soc: borcanelele cu iaurt, aliniate perfect, aveau capacele infiletate!
- Ana-mare, ai pus tu capacele la iaurt?!
- Nu!
- ... (!)
N-am comentat nimic. Am fost f surprinsa...
5.6.10
mail cu news
Am trimis un mail pe grupul de "educatie-spirituala-copil"- cred ca e al Waldorf-ului, ca ei sunt cu Rudolf Steiner. Oricum, daca nici ei nu au competenta pe asa ceva... Iata mailul:
Title: Copil care devine anxios: ce-i de facut?
Salutare,
Stim ca la un moment dat, inspre 2-3 ani (depinde.. fi-mea mai are o luna pana la 2 ani) apare sentimentul constientei de sine. I se "face rusine" copilului spunem. Incepe sa fie mai atent cu cine dialogheaza, incepe sa studieze mai mult partenerii de conversatie...
Pana si felul in care se raporteaza la desene/ imagini/ jucarii.. etc se schimba. Acum jucariile devin parteneri de joaca, insotitori in patut sau la plimbare, li se arata/ povesteste, etc..
Dar ce te faci cand copilul devina anxios, comportandu-se complet diferit fata de relaxarea de pana acum?
Un simplu "ars!" al mamei face copilul sa vina speriat: "mami! buba?! :((", orice precizare a unei suferinte face copilul sa intre in panica, dandu-se "de ceasul mortii" ca bunica/ tataie/ tati/ mami ar putea avea o bubitza minuscula care "trece"...
Am fost racita. M-a durut infiorator capul si am dormit mai mult. Copilul si-a facut timp din joaca ei sa imi aduca apa in sticluta ei si mancare de pe masa din bucatarie. S-a jucat in pat cu mine. Mai avea nitzel sa imi bage "batista beleusului" in nari ca sa "treaca" mai repede.
Nu mai stiu ce sa fac. Nimeni nu mai are buba, tuturor le-a tecut miraculos. Gata! Cum fac eu sa ii explic copilului de aici incolo? Se pare ca buba-trece sunt notiuni care o alarmeaza...
Si-apoi mai sunt fiintele "fara corp".... cu care iarasi nu mai pot.
Ana vede "nenea tataie" (pe care nu il cunoaste fiindca a murit chiar inaintea nasterii ei). Care "nenea tataie" o sperie si copilul se aciuiaza in bratele mele. "Nenea tataie apare uneori la noi in casa in are/ pereti/ usi si vrea sa vorbeasca si sa se joace cu ea. Cel putin asta spune. In prima seara am intrebat-o care nenea si unde e nenea asta si m-a dus in fatza unei usi si mi-l arata cu degetul. In seara urmatoare era in alta parte si tot asa.
Ba in casa bunicii vaduve recunoaste fara nici o ezitare cate un obiect ca fiind al lui "nenea tataie"....
Io nu mai pot, zau!
N-am nici o problema, e normal sa vada entitati, e ok. Dar NU e ok sa se sperie de ele!
Am invatzat-o ca ea decide daca vrea sa se joace sau nu sau sa vb sau nu cu "nenea care vine sa ii vorbeasca". Intr-o dupa-amiaza tot asa, a inceput sa se smiorcaie brusc, a sarit in bratele mele: "nenea-nenea". Am intrebat-o daca a venit, mi-a spus ca da, iar eu am departat-o putin de mine si i-am spus ceva in genul: "ok, acum poti sa ii spui lui nenea ca n-ai chef sa vorbesti cu el si ca n-are decat sa faca tulumbe pt ca tu nu vrei si gata!" S-a uitat cu neincredere la mine si m-a intrebat mirata: "Daaa?!?!" "Da!" (eram deja plina de nervi).
Dar poate imi explicati si voi cum ati rezolvat asemenea probleme.. Daca ati avut asa ceva...
Idei? Pareri? Sfaturi? Va rog, nu va sfiiti, in situatia data orice gand poate duce la o idee constructiva..
Dap, cam asa stau lucrurile in ultimele 2 saptamani...
Title: Copil care devine anxios: ce-i de facut?
Salutare,
Stim ca la un moment dat, inspre 2-3 ani (depinde.. fi-mea mai are o luna pana la 2 ani) apare sentimentul constientei de sine. I se "face rusine" copilului spunem. Incepe sa fie mai atent cu cine dialogheaza, incepe sa studieze mai mult partenerii de conversatie...
Pana si felul in care se raporteaza la desene/ imagini/ jucarii.. etc se schimba. Acum jucariile devin parteneri de joaca, insotitori in patut sau la plimbare, li se arata/ povesteste, etc..
Dar ce te faci cand copilul devina anxios, comportandu-se complet diferit fata de relaxarea de pana acum?
Un simplu "ars!" al mamei face copilul sa vina speriat: "mami! buba?! :((", orice precizare a unei suferinte face copilul sa intre in panica, dandu-se "de ceasul mortii" ca bunica/ tataie/ tati/ mami ar putea avea o bubitza minuscula care "trece"...
Am fost racita. M-a durut infiorator capul si am dormit mai mult. Copilul si-a facut timp din joaca ei sa imi aduca apa in sticluta ei si mancare de pe masa din bucatarie. S-a jucat in pat cu mine. Mai avea nitzel sa imi bage "batista beleusului" in nari ca sa "treaca" mai repede.
Nu mai stiu ce sa fac. Nimeni nu mai are buba, tuturor le-a tecut miraculos. Gata! Cum fac eu sa ii explic copilului de aici incolo? Se pare ca buba-trece sunt notiuni care o alarmeaza...
Si-apoi mai sunt fiintele "fara corp".... cu care iarasi nu mai pot.
Ana vede "nenea tataie" (pe care nu il cunoaste fiindca a murit chiar inaintea nasterii ei). Care "nenea tataie" o sperie si copilul se aciuiaza in bratele mele. "Nenea tataie apare uneori la noi in casa in are/ pereti/ usi si vrea sa vorbeasca si sa se joace cu ea. Cel putin asta spune. In prima seara am intrebat-o care nenea si unde e nenea asta si m-a dus in fatza unei usi si mi-l arata cu degetul. In seara urmatoare era in alta parte si tot asa.
Ba in casa bunicii vaduve recunoaste fara nici o ezitare cate un obiect ca fiind al lui "nenea tataie"....
Io nu mai pot, zau!
N-am nici o problema, e normal sa vada entitati, e ok. Dar NU e ok sa se sperie de ele!
Am invatzat-o ca ea decide daca vrea sa se joace sau nu sau sa vb sau nu cu "nenea care vine sa ii vorbeasca". Intr-o dupa-amiaza tot asa, a inceput sa se smiorcaie brusc, a sarit in bratele mele: "nenea-nenea". Am intrebat-o daca a venit, mi-a spus ca da, iar eu am departat-o putin de mine si i-am spus ceva in genul: "ok, acum poti sa ii spui lui nenea ca n-ai chef sa vorbesti cu el si ca n-are decat sa faca tulumbe pt ca tu nu vrei si gata!" S-a uitat cu neincredere la mine si m-a intrebat mirata: "Daaa?!?!" "Da!" (eram deja plina de nervi).
Dar poate imi explicati si voi cum ati rezolvat asemenea probleme.. Daca ati avut asa ceva...
Idei? Pareri? Sfaturi? Va rog, nu va sfiiti, in situatia data orice gand poate duce la o idee constructiva..
Dap, cam asa stau lucrurile in ultimele 2 saptamani...
20.5.10
moments
- ashaaaa (aduce o carte de povesti)
- stai sa termine mami treaba si iti citesc
mai aduce una
- ashaaaa (ai terminat?)
- pipi!
- repede la olitza!
- pi tine (se dezbraca)
- nu pe tine!
- pi scaun
-si nici pe scaun!
(s-a asezat la olita si canta)
- Paaa!
- Unde pleci?
- Cacau!
- Te duci la servici?
- Da!
Asi, s-a dus sa caute intre jucarii un "peshte" ca in imaginea din carte.
Vine cu o girafa
-Gaiit! gait!
-n-ai GASIT. Aste e o girafa.
-Nene!
- Asa are si Cata? (fiul Monicai)
-Da!
-Mine?
-Asta iti aduce maine Moni?
-Da!
Foarte multumita ca mi-a impartasit ceva din ce a trait astazi... :)))))
Mai gaseste o buburuza (a scapat din geanta de nisip) si Ana povesteste singura:
- Bebe! Nisi! Ece (e rece si nu mergem la nisip) si-o arunca :))
Ia cartea de povesti ilustrate: Tas! (iepurasul cu CEAS din Alice in wonderland)
Acum canta singura: Batai Batai, asa nu, gata , asa pui...
Si s-o las si pe ea sa scrie:
nsd cdf vn nnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn b
Ea fol mult "space " pt cx avvvvvbn ca pune pauza la your outube cdhnv chujfhv fnn
- stai sa termine mami treaba si iti citesc
mai aduce una
- ashaaaa (ai terminat?)
- pipi!
- repede la olitza!
- pi tine (se dezbraca)
- nu pe tine!
- pi scaun
-si nici pe scaun!
(s-a asezat la olita si canta)
- Paaa!
- Unde pleci?
- Cacau!
- Te duci la servici?
- Da!
Asi, s-a dus sa caute intre jucarii un "peshte" ca in imaginea din carte.
Vine cu o girafa
-Gaiit! gait!
-n-ai GASIT. Aste e o girafa.
-Nene!
- Asa are si Cata? (fiul Monicai)
-Da!
-Mine?
-Asta iti aduce maine Moni?
-Da!
Foarte multumita ca mi-a impartasit ceva din ce a trait astazi... :)))))
Mai gaseste o buburuza (a scapat din geanta de nisip) si Ana povesteste singura:
- Bebe! Nisi! Ece (e rece si nu mergem la nisip) si-o arunca :))
Ia cartea de povesti ilustrate: Tas! (iepurasul cu CEAS din Alice in wonderland)
Acum canta singura: Batai Batai, asa nu, gata , asa pui...
Si s-o las si pe ea sa scrie:
nsd cdf vn nnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn b
Ea fol mult "space " pt cx avvvvvbn ca pune pauza la your outube cdhnv chujfhv fnn
25.4.10
the poo
Avem o problema cu caca. Daca pipi facem deja la olitza caca nu, frate, pana nu e pe crac nu-i bine..
Azi fiind primul week-end cand am stat si eu cu ea cum trebuie all day long am apostrofat-o "cum se cade".. Sa vedem de maine incolo cum se va prezenta situatia..
A doua oara cand s-a intamplat a fugit din sufragerie. Cand m-am dus dupa ea (statea la panda dupa usa dormitorului mic) m-a vazut si a inceput sa planga.. deci a inteles de ce o certam de fapt.. I-am pus rahatul in olitza ca sa vada ca ACOLO trebuie sa stea! Si am folosit "tonul"...
Azi fiind primul week-end cand am stat si eu cu ea cum trebuie all day long am apostrofat-o "cum se cade".. Sa vedem de maine incolo cum se va prezenta situatia..
A doua oara cand s-a intamplat a fugit din sufragerie. Cand m-am dus dupa ea (statea la panda dupa usa dormitorului mic) m-a vazut si a inceput sa planga.. deci a inteles de ce o certam de fapt.. I-am pus rahatul in olitza ca sa vada ca ACOLO trebuie sa stea! Si am folosit "tonul"...
18.4.10
LA OLITZA!
Dadu Bunul Dumnezeu!
Daaar.. Acasa copilul mi se rasfatza. Gen "Hai sa facem la olitza!" "Nu-mi plaace!" sau "Nu veaaau". Fiind pusa la olitza de la 8 luni stia copilul Tot despre subiect. Ca toti facem caca si pipi la olita inclusiv "Maa" (Ana mare, singura care a convins-o prin propriul exemplu sa faca 2-3 zile la olita).
"Vesheeu" zice Ana de parca ar fi moldoveanca: vesheu, ciapa uneori .. mor cand o aud, mi se strapezesc dintii la propriu...
Deci n-a vrut si pace!
Ei, cum a dat cu nasul de stat la bunici ia sa vezi ca s-a invatzat. In 5 zile: tuf!
Acum am last-o si eu ca acolo, doar cu pantalonii. Aici e cam frig, la socrii e mai cald in casa, ca de-aceea nu am insistat sa o las fara pampers. Sper ca nu va raci..
Dar asa, de chestie, ma gandeam: Acasa mi se alinta in ultimul hal si cu masa si cu olitza, oriunde sta nu face fitze!
Bine, acum exagerez si eu: nici acasa nu e vreo jale, si la mamaie tot mai prinde cate 3 minute de stat la coltz ("cotz!")...
Daaar.. Acasa copilul mi se rasfatza. Gen "Hai sa facem la olitza!" "Nu-mi plaace!" sau "Nu veaaau". Fiind pusa la olitza de la 8 luni stia copilul Tot despre subiect. Ca toti facem caca si pipi la olita inclusiv "Maa" (Ana mare, singura care a convins-o prin propriul exemplu sa faca 2-3 zile la olita).
"Vesheeu" zice Ana de parca ar fi moldoveanca: vesheu, ciapa uneori .. mor cand o aud, mi se strapezesc dintii la propriu...
Deci n-a vrut si pace!
Ei, cum a dat cu nasul de stat la bunici ia sa vezi ca s-a invatzat. In 5 zile: tuf!
Acum am last-o si eu ca acolo, doar cu pantalonii. Aici e cam frig, la socrii e mai cald in casa, ca de-aceea nu am insistat sa o las fara pampers. Sper ca nu va raci..
Dar asa, de chestie, ma gandeam: Acasa mi se alinta in ultimul hal si cu masa si cu olitza, oriunde sta nu face fitze!
Bine, acum exagerez si eu: nici acasa nu e vreo jale, si la mamaie tot mai prinde cate 3 minute de stat la coltz ("cotz!")...
cuvinte noi
"tece"= iti trece (buba)
Azi m-a vazut taind spanac pe care il spala Marian. A venit si ne-a adus mararul si patrunjelul (si ele erau verdeturi, nu?!). Apoi am trecut la praz..
Braz? (exercitii de dictie ineficiente, tot la "braz" a ramas)
Da, mami, prazul este ca ceapa.
Braz?! Ceapa.. Braz.. Cacau?! (pt ea totul se foloseste la prajituri.. nu a dat-o in bara fiindca azi facem chec-aperitiv..)
Azi m-a vazut taind spanac pe care il spala Marian. A venit si ne-a adus mararul si patrunjelul (si ele erau verdeturi, nu?!). Apoi am trecut la praz..
Braz? (exercitii de dictie ineficiente, tot la "braz" a ramas)
Da, mami, prazul este ca ceapa.
Braz?! Ceapa.. Braz.. Cacau?! (pt ea totul se foloseste la prajituri.. nu a dat-o in bara fiindca azi facem chec-aperitiv..)
15.4.10
12.4.10
Tunsa
Am tuns copilul! Asistata la finisaj de Cristina (prietena mea din copilarie si nasa Anei).
A stat cuminte fiindca am dat drumul apei in cada si Ana "spala pisica" - nu va imaginati prostii! Este vorba despre o pisica din plastic cu care se joaca si cu care pleaca la plimbare in buzunar. Si din cauza jucariei toate pisicile din cartier, care nu sunt pe gura lor de canal "fac baaai. DUSH!" (sunt plecate la baie sa faca un dus).
Parul cazut era "mizeie" si copilul a inteles sa stea cuminte. Am tuns-o mai scurt decat intentionam initial, dar e ffff util, mai ales ca ii place sa se joace in nisip. Pardon, "nisi".
A stat cuminte fiindca am dat drumul apei in cada si Ana "spala pisica" - nu va imaginati prostii! Este vorba despre o pisica din plastic cu care se joaca si cu care pleaca la plimbare in buzunar. Si din cauza jucariei toate pisicile din cartier, care nu sunt pe gura lor de canal "fac baaai. DUSH!" (sunt plecate la baie sa faca un dus).
Parul cazut era "mizeie" si copilul a inteles sa stea cuminte. Am tuns-o mai scurt decat intentionam initial, dar e ffff util, mai ales ca ii place sa se joace in nisip. Pardon, "nisi".
Subscribe to:
Posts (Atom)