12.4.10
link
Am scris initial despre papagal, dar cum papagalul este mai degraba al Anei decat al nostru a iesit ceva despre interactiunea lor. Se poate citi aici
29.3.10
18.3.10
Ana se schimba, mult si repede iar eu daca tot mai am atat de putin (pana in iulie) de stat impreuna cu ea profit de momente..
Imi place sa merg cu ea in parc si sa facem "castele", sa ne dam in leagan. Ok, mai ametzesc un pic cand ajunge la locul de joaca din lemn, care are casuta, roata de vapor, maneta de tren, panou cu litere si imagini, dar, na, eu sunt aia "fara exercitiu". Ana isi vede de alergat fara sa ameteasca deloc.
Uneori, ridic capul din nisip si imi dau seama ca majoritatea parintilor stau pe margine sau isi lasa copii sa se joace doar supravegheati... Hahahaha. Acum vreo saptamana, la ultima ninsoare mai tzapana am iesit seara toti 3 si Ana s-a speriat de niste imensi oameni de zapada. Iar eu, incercand sa "imbunatatesc" unul cu niste crengute.. aaa... l-am darmat si nu l-am "reparat" ca imi inghetau mainile.. Sper sa nu se fi suparat copiii pe mine..
Ana ma ajuta foarte tare. Nu stiu daca e "de bine" sau "de nasoale" dar e foarte ordonata si curata. Ordonata cu lucrurile din casa si cu obiceiurile noastre, se exclud, desigur, jucariile. Iar curata este pt ca nu ii place sa fie murdara pe haine, la gura cand mananca, sa se pateze, sa se murdareasca in timp ce se joaca (intai isi pune nisip pe pantaloni fascinata de reflexiile nisipului in soare, apoi se scutura bine, intinzandu-mi si mainile "mama! bleaaah!"). Intr-un singur caz uita de sters mainile si gura, anume cand mananca "cacaauu" (a se intelege "ceva cu cacao in compozitie"). Cand facem curatenie, pt ca vorbim la plural -noi ne ingrijim de casa- trebuie sa ii dau si ei o carpa minuscula pt praf si am grija sa nu se plictiseasca: du aia la spalat, adu ailalta, strange jucariile, deh, sa simta copilul ca "facem noi, impreuna". Cu aspiratorul e mai greu, pt ca ultimele 2 dati a pus mana pe teava, ca vrea ea. Azi fiind a doua oara cand s-a intamplat, am spalat bine mopul si s-a multumit sa ma astepte pe hol cu el in mana (stergea covorul... !). Daca s-a murdarit pe mana in timpul mese nu mai inghite nimic pana nu am sters-o. O mica ezitare si se sterge singura, cu maneca, aratandu-mi apoi ca "s-a murdarit" (do something, woman! nu vezi ca sunt jegoasa?!). Uneori eu si Marian ne dam ochii peste cap. E obositor sa faci totul "ca la carte" de FIECARE data. Oh, da, Ana ne "corecteaza"! "Mas! (pune masa!), papa, gata? cacao, mas! (strange masa), ea duce tacamurile la spalat si uneori si farfuria ei - da, e din plastic-"
Ana "citeste"... N-are rabdare sa asculte povesti sau ceva, dar daca i se spune ce arata fiecare imagine din carticelele ei e incantata si invatza. Toate bune si frumoase daca nu am "citi" aceeasi carte cu 6 pagini de cate 30 de ori pe zi! Are vreo 5 carti, dar pt mintea mea nu sunt suficiente. Si cred ca nici pt a ei, daca ma gandesc bine. Adevarate obsesii sunt imaginile:
- Mica Sirena langa printul cazut cu capul in apa. Traducere: "Nenea sta cu capul in apa. Nuuu e biine, si Fata (fata are motz) se uita la el, (vezi cum se uita, "vaaaai! ce-ai facut?!") si il trezeste. Nuu e voie sa stai cu capul IN apa! Nuuu! Uite, aici (dau pagina) l-a trezit si stau de vorba.
Ana da pagina inapoi, scutura din cap si zice "nubi-e"... Motz! Nu-bine..
- Gepetto il trimite pe Pinocchio la gradinita. Ana zice "maaa" (la fel ca Ana, fetita nasilor, care e "Ana Mare" si merge la gradinitza). In aceeasi poveste Pinocchio are ditai nasul, fiindca a mintit Apropos, incepe si Ana sa invete ce e o minciuna, pt ca le spune cu o seninatate ingrijoratoare si incep sa o invatz ca "nu e bine". Exemple: a stricat ceva- "Maaa" (nu ea, ci Ana Mare a facut) sau e mizerie/ s-a murdarit "nuuuu" ("Cum nu, cand eu vad ca "da!"?). Sau aseara, in magazin i-am dat un produs cu care sa se joace. Inainte sa plecam, Marian o intreaba: Ana unde ai pus cutia? Ana arata frumos spre cos. Marian o mai intreaba o data: Ana, ai aruncat-o? Unde e, ca nu o vad in cos? Ana trage de haine sa arate ca e acolo. Desigur ca nu era si am mai batut juma de magazin pana sa ne recuperam produsul, insa atitudinea Anei este cea care ma ingrijoreaza. Stiu ca descopera fantezia and so on, insa cred ca poate face diferenta intre "am facut eu" si "nu ma facut eu".. Whattever, sa ma intorc la obsesii. Cand il vede pe Pinocchio cu nasul cat juma' de pagina se tine de nas si incepe sa se vaite. Apoi ia mana de la nas si rade. "Hahahaha, am inteles cum e treaba!" La sfarsit Gepetto si pinocchio se imbratiseaza. Musai trebuie sa ne imbratisam si noi, pt ca prima data cand mi-a aratat poza, nu intelegea iar eu am imbratisat-o sa ii explic. De atunci ea tooot sta la pagina "cu nasul mare" si eu astept imbratisarea de la ultima pagina :)) Marian s-a inmuiat complet cand l-a imbratisat Ana intr-o seara cand "citeau".
Mai nou imi astept cu nerabdare barbatul acasa, pt a scapa de carti! hahahahaha, Ana are carti cu animale domestice, "in jungla", camerele casei. M-a capiat cu baia si tot ce contine, cratitile din bucatarie, usi, ferestre, televizoare, papusi, aspiratoare, masini de spalat, feon (am fost sa cumparam unul nou si in piata toti ii spun uscator de par, ceea ce m-a uimit), mancare si alte lucruri din cataloagele Cora...
Hai, am fugit ca am treaba. Restul mai incolo!
Imi place sa merg cu ea in parc si sa facem "castele", sa ne dam in leagan. Ok, mai ametzesc un pic cand ajunge la locul de joaca din lemn, care are casuta, roata de vapor, maneta de tren, panou cu litere si imagini, dar, na, eu sunt aia "fara exercitiu". Ana isi vede de alergat fara sa ameteasca deloc.
Uneori, ridic capul din nisip si imi dau seama ca majoritatea parintilor stau pe margine sau isi lasa copii sa se joace doar supravegheati... Hahahaha. Acum vreo saptamana, la ultima ninsoare mai tzapana am iesit seara toti 3 si Ana s-a speriat de niste imensi oameni de zapada. Iar eu, incercand sa "imbunatatesc" unul cu niste crengute.. aaa... l-am darmat si nu l-am "reparat" ca imi inghetau mainile.. Sper sa nu se fi suparat copiii pe mine..
Ana ma ajuta foarte tare. Nu stiu daca e "de bine" sau "de nasoale" dar e foarte ordonata si curata. Ordonata cu lucrurile din casa si cu obiceiurile noastre, se exclud, desigur, jucariile. Iar curata este pt ca nu ii place sa fie murdara pe haine, la gura cand mananca, sa se pateze, sa se murdareasca in timp ce se joaca (intai isi pune nisip pe pantaloni fascinata de reflexiile nisipului in soare, apoi se scutura bine, intinzandu-mi si mainile "mama! bleaaah!"). Intr-un singur caz uita de sters mainile si gura, anume cand mananca "cacaauu" (a se intelege "ceva cu cacao in compozitie"). Cand facem curatenie, pt ca vorbim la plural -noi ne ingrijim de casa- trebuie sa ii dau si ei o carpa minuscula pt praf si am grija sa nu se plictiseasca: du aia la spalat, adu ailalta, strange jucariile, deh, sa simta copilul ca "facem noi, impreuna". Cu aspiratorul e mai greu, pt ca ultimele 2 dati a pus mana pe teava, ca vrea ea. Azi fiind a doua oara cand s-a intamplat, am spalat bine mopul si s-a multumit sa ma astepte pe hol cu el in mana (stergea covorul... !). Daca s-a murdarit pe mana in timpul mese nu mai inghite nimic pana nu am sters-o. O mica ezitare si se sterge singura, cu maneca, aratandu-mi apoi ca "s-a murdarit" (do something, woman! nu vezi ca sunt jegoasa?!). Uneori eu si Marian ne dam ochii peste cap. E obositor sa faci totul "ca la carte" de FIECARE data. Oh, da, Ana ne "corecteaza"! "Mas! (pune masa!), papa, gata? cacao, mas! (strange masa), ea duce tacamurile la spalat si uneori si farfuria ei - da, e din plastic-"
Ana "citeste"... N-are rabdare sa asculte povesti sau ceva, dar daca i se spune ce arata fiecare imagine din carticelele ei e incantata si invatza. Toate bune si frumoase daca nu am "citi" aceeasi carte cu 6 pagini de cate 30 de ori pe zi! Are vreo 5 carti, dar pt mintea mea nu sunt suficiente. Si cred ca nici pt a ei, daca ma gandesc bine. Adevarate obsesii sunt imaginile:
- Mica Sirena langa printul cazut cu capul in apa. Traducere: "Nenea sta cu capul in apa. Nuuu e biine, si Fata (fata are motz) se uita la el, (vezi cum se uita, "vaaaai! ce-ai facut?!") si il trezeste. Nuu e voie sa stai cu capul IN apa! Nuuu! Uite, aici (dau pagina) l-a trezit si stau de vorba.
Ana da pagina inapoi, scutura din cap si zice "nubi-e"... Motz! Nu-bine..
- Gepetto il trimite pe Pinocchio la gradinita. Ana zice "maaa" (la fel ca Ana, fetita nasilor, care e "Ana Mare" si merge la gradinitza). In aceeasi poveste Pinocchio are ditai nasul, fiindca a mintit Apropos, incepe si Ana sa invete ce e o minciuna, pt ca le spune cu o seninatate ingrijoratoare si incep sa o invatz ca "nu e bine". Exemple: a stricat ceva- "Maaa" (nu ea, ci Ana Mare a facut) sau e mizerie/ s-a murdarit "nuuuu" ("Cum nu, cand eu vad ca "da!"?). Sau aseara, in magazin i-am dat un produs cu care sa se joace. Inainte sa plecam, Marian o intreaba: Ana unde ai pus cutia? Ana arata frumos spre cos. Marian o mai intreaba o data: Ana, ai aruncat-o? Unde e, ca nu o vad in cos? Ana trage de haine sa arate ca e acolo. Desigur ca nu era si am mai batut juma de magazin pana sa ne recuperam produsul, insa atitudinea Anei este cea care ma ingrijoreaza. Stiu ca descopera fantezia and so on, insa cred ca poate face diferenta intre "am facut eu" si "nu ma facut eu".. Whattever, sa ma intorc la obsesii. Cand il vede pe Pinocchio cu nasul cat juma' de pagina se tine de nas si incepe sa se vaite. Apoi ia mana de la nas si rade. "Hahahaha, am inteles cum e treaba!" La sfarsit Gepetto si pinocchio se imbratiseaza. Musai trebuie sa ne imbratisam si noi, pt ca prima data cand mi-a aratat poza, nu intelegea iar eu am imbratisat-o sa ii explic. De atunci ea tooot sta la pagina "cu nasul mare" si eu astept imbratisarea de la ultima pagina :)) Marian s-a inmuiat complet cand l-a imbratisat Ana intr-o seara cand "citeau".
Mai nou imi astept cu nerabdare barbatul acasa, pt a scapa de carti! hahahahaha, Ana are carti cu animale domestice, "in jungla", camerele casei. M-a capiat cu baia si tot ce contine, cratitile din bucatarie, usi, ferestre, televizoare, papusi, aspiratoare, masini de spalat, feon (am fost sa cumparam unul nou si in piata toti ii spun uscator de par, ceea ce m-a uimit), mancare si alte lucruri din cataloagele Cora...
Hai, am fugit ca am treaba. Restul mai incolo!
22.2.10
Cooking
Ana a devenit pasionata de cacaaau (cacao pronuntzat ca in portugheza).
Ceea ce inseamna ca ma ajuta in bucatarie, mai ales cand stie ca fac prajituri.
De exemplu, s-a nimerit sa fac negresa intr-o seara (varianta cu gem) si m-am gandit sa imortalizez linsul blidelor de la final.
Ceea ce inseamna ca ma ajuta in bucatarie, mai ales cand stie ca fac prajituri.
De exemplu, s-a nimerit sa fac negresa intr-o seara (varianta cu gem) si m-am gandit sa imortalizez linsul blidelor de la final.
16.2.10
Repetitia
Aseara, in hipermarchet m-am dus si eu la buda. Si m-a pufnit rasul chiar in camerutza aia de 1/1.
Fi-mea il intreba pe Marian, la fel cum ma intreaba pe mine acasa, de innebunesc: "Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?"
Fiecare intrebare (formata de obicei dintr-un singur cuvant- cel despre care vrea detalii sau confirmare) este repetata in grupuri de cate 3 si apoi 4! Uneori pur si simplu nu mai pot. Cum a fost ieri. M-au tinut nervii pana la 5 dup-amiaza. Dupa care am inceput sa o rog sa repete mai putin. A devenit mai sensibila cand i-am explicat "ca ma doare capul-Au!" ... Noroc ca am plecat de acasa si era ocupata cu mersul si "miau?"... Daaar, a luat-o "da capo" cu Marian.
Stiu, inteleg ca repetitia e mama invataturii, oki... Dar eu sunt aia care chiulea in clasa I-a si a II-a din cauza invatatoarei... Repeta aceeasi nenorocita de propozitie de cate 3 ori! Si era si cotata ca un "buuun" profesor".. Well, not for me... E o senzatie f idioata, ca si cum te arde creierul, nu stiu sa explic exact, dar "pe-acolo".
Cand Ana era mica-mica, newborn, si avea colici plangea cateva ore, timp in care, era normal sa o consolez. In conditiile in care, tot asa, ajungeam la limita suportabilitatii iar asta cu efort constient (e fi-mea!).
Atunci am ajuns la o concluzie: Copii nostrii sunt profestorii nostrii fiindca intotdeauna ne imping limitele mai departe decat am fi putut vreodata tolera!
Na, acuma, trebuie sa accept repetitiile. Doamne, ce chin e uneori! Adica.. daaaa,sa vorbeasca toata ziua, no problem, dar...
Azi dimineatza a fost "TEA" ("ceai" pe care nu-l poate pronuntza). Ii "citeam" povesti. A se intelege ca explicam fotografiile din niste carticele cu povesti scurte. Eram la Aladin cu lampa. Nu era bine, fiindca Ana voia sa vada cana cu ceai. Repetite de cele 40 de ori. Adica sa ii dau cartea cu Cenusareasa, unde vedem o oala pe foc. Oala are capac si Ana spune ca acolo, in oala e ceai... Mi-a picat fisa si i-am explicat ca "uite cum pierde Cenusareasa papucul". Papuc de 40 de ori. Mi-a sarit mustarul si am pus cartea la nani (am luat alta). Scaun de 30 de ori. Naaani de 40 (leul facea nani). Bec de 5-6 - neinteresant. Yala de inca 30. Era alfabetul si cuvantul "Yala". Ana s-a bosumflat si a zis "UŞA". Adica, "fata, io stiam altceva... acum ce ma inveti?". M-am dus la usa si i-am aratat: usa, clantza, yala (yala fiind locul unde se baga cheia). Ana fericita s-a dat jos de pe scaun si a repetat dupa mine, alergand intre carte si usa cu pricina de "cateva" ori. Bravoo!
What will it be next?
Fi-mea il intreba pe Marian, la fel cum ma intreaba pe mine acasa, de innebunesc: "Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?"
Fiecare intrebare (formata de obicei dintr-un singur cuvant- cel despre care vrea detalii sau confirmare) este repetata in grupuri de cate 3 si apoi 4! Uneori pur si simplu nu mai pot. Cum a fost ieri. M-au tinut nervii pana la 5 dup-amiaza. Dupa care am inceput sa o rog sa repete mai putin. A devenit mai sensibila cand i-am explicat "ca ma doare capul-Au!" ... Noroc ca am plecat de acasa si era ocupata cu mersul si "miau?"... Daaar, a luat-o "da capo" cu Marian.
Stiu, inteleg ca repetitia e mama invataturii, oki... Dar eu sunt aia care chiulea in clasa I-a si a II-a din cauza invatatoarei... Repeta aceeasi nenorocita de propozitie de cate 3 ori! Si era si cotata ca un "buuun" profesor".. Well, not for me... E o senzatie f idioata, ca si cum te arde creierul, nu stiu sa explic exact, dar "pe-acolo".
Cand Ana era mica-mica, newborn, si avea colici plangea cateva ore, timp in care, era normal sa o consolez. In conditiile in care, tot asa, ajungeam la limita suportabilitatii iar asta cu efort constient (e fi-mea!).
Atunci am ajuns la o concluzie: Copii nostrii sunt profestorii nostrii fiindca intotdeauna ne imping limitele mai departe decat am fi putut vreodata tolera!
Na, acuma, trebuie sa accept repetitiile. Doamne, ce chin e uneori! Adica.. daaaa,sa vorbeasca toata ziua, no problem, dar...
Azi dimineatza a fost "TEA" ("ceai" pe care nu-l poate pronuntza). Ii "citeam" povesti. A se intelege ca explicam fotografiile din niste carticele cu povesti scurte. Eram la Aladin cu lampa. Nu era bine, fiindca Ana voia sa vada cana cu ceai. Repetite de cele 40 de ori. Adica sa ii dau cartea cu Cenusareasa, unde vedem o oala pe foc. Oala are capac si Ana spune ca acolo, in oala e ceai... Mi-a picat fisa si i-am explicat ca "uite cum pierde Cenusareasa papucul". Papuc de 40 de ori. Mi-a sarit mustarul si am pus cartea la nani (am luat alta). Scaun de 30 de ori. Naaani de 40 (leul facea nani). Bec de 5-6 - neinteresant. Yala de inca 30. Era alfabetul si cuvantul "Yala". Ana s-a bosumflat si a zis "UŞA". Adica, "fata, io stiam altceva... acum ce ma inveti?". M-am dus la usa si i-am aratat: usa, clantza, yala (yala fiind locul unde se baga cheia). Ana fericita s-a dat jos de pe scaun si a repetat dupa mine, alergand intre carte si usa cu pricina de "cateva" ori. Bravoo!
What will it be next?
15.2.10
Recuperari
Stiu ca n-am mai scris de mult aici...
Ana a inceput sa se exprime mai mult. Adica a invatzat sa mai pronunte ceva cuvinte si, oricum, vorbeste non-stop. Cand intreaba ceva, repeta acelasi cuvant cu intonatie de intrebare pana ... pana simt ca innebunesc (de vreo 30 de ori consecutiv, ca o placa de vinil stricata).
E mai logica si intelege mai multe.
Crizele de personalitate le-am abordat cu ignore sau: "cand termini de plans vii la mami sa vorbim". De obicei le face cand isi doreste f tare ceva si "nu se poate".
La capitolul "scris" am depasit faza: mama, tata, ana si am trecut la: caca, papa, nani. S-a plimbat cu o foaie pe care scrisesem "caca" vreo ora, f mandra de ea prin casa....
Recunoaste desenele pt: soare, luna, stea, apa, biberon cu lapte, pisica, fetita, casa, floare.
Oricum, vorbeam cu Marian ca nu are rabdare deloc si atentia ei este f dispersata.
Daca ii pun o melodie pe youtube se orienteaza imediat catre "related videos" si cere altceva.
Are rabdare sa ii arat carti mici cu povesti daca ii descriu repede fiecare imagine- niciodata sa buchisim o imagine si niciodata sa ii citesc textul. Uimitor este ca cere, de ex "Cenusareasa", pt ca recunoaste imaginea unui bol asezat pe foc si ii sunt familiare cuvintele "capac", "oala", "foc" iar cenusareasa, in caz ca nu stiati, face "tea" in "teapot"...
Spre deosebire de Sanziana, Ana e cam "in urma". La un an juma'te Sanzi diferentia si arata singura "M", "N", invata culorile (ceea ce Ana nu serveste) iar eu remarc diferenta intre copii, mai ales ca folosesc aceasi metoda, acelasi mutzu pt culori, aceeasi rabdare, aceeleasi tot. Doh, cu fi-mea am de lucru...
Ana nu poate sa spuna "ceai" decat f rar. Are o problema cu CE, desi spune usor CI. Stie ca nu e corect "CAI", pt ca este pluralul de la "CAL". Asadar i-am oferit varianta cea mai la indemana si spune in engleza: TEA.
Ma asista intotdeauna la bucatarie. Treaba ei preferata e sa puna lucruri la spalat in chiuveta (stie cuvantul dar nu il pronuntza decat rar si in felul ei), sa tina capacele de la recipiente pana imi termin treaba cu ele (spune capac), sa arunce chestii la gunoi.
Masinile sunt in continuare "brrrm", care in functie de intonatie poate insemna si "mergem cu mij de transport".
Face diferenta intre tramvai si "bus" (nici macar nu e "buz".. asta are engleza in sange, desi la conceptie ma indoiesc sa fi spus "oh, dear" in loc de "ah"....!). Se lauda de fiecare data cu faptul ca ea "stie".
Dupa ce isi duce vasul folosit la micul dejun in chiuveta se lauda "Bravo", se aplauda si isi continua ce facea... Mor de ras cand o vad.
Noi spunem ca "daca nu e jegoasa pe haine si manjita la gura nu e copilul nostru "... Ana are si un stil desantzat de a-i atarna hainele.. Isi baga mainile in pantaloni si ii impinge inspre genunghi.. Trebuie sa pun poze, fiindca altfel...
Cand fac dulciuri (am o pasiune noua), Ana sta pe langa mine asteptand sa fie gata sau sa ii dau castronul cu crema la lins :D Mai stiu eu pe una care se manjea toata cu crema de tort...
Citeam pe blogul unei tipe ca e satula (are fata de 6 ani) sa ii spuna toata lumea ca "e fata mica" atunci cand cere copilului sa salute sau sa se prezinte... Adevarul este ca si eu ii spun Anei sa salute. Mamicile isi pun copii care abia vorbesc sa faca cu mana. De ce au adultii atitudinea asta fatza de copii mai mari nu inteleg nici eu.
Adica nu mi se pare ca sunt pretentioasa ca cer Anei sa invete naibii culorile astea odata! Mai ales ca sunt putine cele cu care "rulam": albastru, verde, rosu, galben, portocaliu. Ma asculta dar nu repeta dupa mine, "Ferita Sfantu'"... Stiu "lasa copilu".. Nu las copilu', fiindca asta inseamna ca o sa stie cu ce sa se imbrace la fel ca mine la 20 de ani, cand faceam confuzie intre "crem" si "bej" (mi-e rusine, dar nu le-am inteles pana nu mi-a explicat cineva ca la prosti: aia e maro diluat si ailalta galben diluat... bravooo!).
Mai am de scris dar merg la joaca..
Cineva are nevoie de mine sa hraneasca jucariile. Si cred ca azi invatam sa le si "iubim" ;)
Ana a inceput sa se exprime mai mult. Adica a invatzat sa mai pronunte ceva cuvinte si, oricum, vorbeste non-stop. Cand intreaba ceva, repeta acelasi cuvant cu intonatie de intrebare pana ... pana simt ca innebunesc (de vreo 30 de ori consecutiv, ca o placa de vinil stricata).
E mai logica si intelege mai multe.
Crizele de personalitate le-am abordat cu ignore sau: "cand termini de plans vii la mami sa vorbim". De obicei le face cand isi doreste f tare ceva si "nu se poate".
La capitolul "scris" am depasit faza: mama, tata, ana si am trecut la: caca, papa, nani. S-a plimbat cu o foaie pe care scrisesem "caca" vreo ora, f mandra de ea prin casa....
Recunoaste desenele pt: soare, luna, stea, apa, biberon cu lapte, pisica, fetita, casa, floare.
Oricum, vorbeam cu Marian ca nu are rabdare deloc si atentia ei este f dispersata.
Daca ii pun o melodie pe youtube se orienteaza imediat catre "related videos" si cere altceva.
Are rabdare sa ii arat carti mici cu povesti daca ii descriu repede fiecare imagine- niciodata sa buchisim o imagine si niciodata sa ii citesc textul. Uimitor este ca cere, de ex "Cenusareasa", pt ca recunoaste imaginea unui bol asezat pe foc si ii sunt familiare cuvintele "capac", "oala", "foc" iar cenusareasa, in caz ca nu stiati, face "tea" in "teapot"...
Spre deosebire de Sanziana, Ana e cam "in urma". La un an juma'te Sanzi diferentia si arata singura "M", "N", invata culorile (ceea ce Ana nu serveste) iar eu remarc diferenta intre copii, mai ales ca folosesc aceasi metoda, acelasi mutzu pt culori, aceeasi rabdare, aceeleasi tot. Doh, cu fi-mea am de lucru...
Ana nu poate sa spuna "ceai" decat f rar. Are o problema cu CE, desi spune usor CI. Stie ca nu e corect "CAI", pt ca este pluralul de la "CAL". Asadar i-am oferit varianta cea mai la indemana si spune in engleza: TEA.
Ma asista intotdeauna la bucatarie. Treaba ei preferata e sa puna lucruri la spalat in chiuveta (stie cuvantul dar nu il pronuntza decat rar si in felul ei), sa tina capacele de la recipiente pana imi termin treaba cu ele (spune capac), sa arunce chestii la gunoi.
Masinile sunt in continuare "brrrm", care in functie de intonatie poate insemna si "mergem cu mij de transport".
Face diferenta intre tramvai si "bus" (nici macar nu e "buz".. asta are engleza in sange, desi la conceptie ma indoiesc sa fi spus "oh, dear" in loc de "ah"....!). Se lauda de fiecare data cu faptul ca ea "stie".
Dupa ce isi duce vasul folosit la micul dejun in chiuveta se lauda "Bravo", se aplauda si isi continua ce facea... Mor de ras cand o vad.
Noi spunem ca "daca nu e jegoasa pe haine si manjita la gura nu e copilul nostru "... Ana are si un stil desantzat de a-i atarna hainele.. Isi baga mainile in pantaloni si ii impinge inspre genunghi.. Trebuie sa pun poze, fiindca altfel...
Cand fac dulciuri (am o pasiune noua), Ana sta pe langa mine asteptand sa fie gata sau sa ii dau castronul cu crema la lins :D Mai stiu eu pe una care se manjea toata cu crema de tort...
Citeam pe blogul unei tipe ca e satula (are fata de 6 ani) sa ii spuna toata lumea ca "e fata mica" atunci cand cere copilului sa salute sau sa se prezinte... Adevarul este ca si eu ii spun Anei sa salute. Mamicile isi pun copii care abia vorbesc sa faca cu mana. De ce au adultii atitudinea asta fatza de copii mai mari nu inteleg nici eu.
Adica nu mi se pare ca sunt pretentioasa ca cer Anei sa invete naibii culorile astea odata! Mai ales ca sunt putine cele cu care "rulam": albastru, verde, rosu, galben, portocaliu. Ma asculta dar nu repeta dupa mine, "Ferita Sfantu'"... Stiu "lasa copilu".. Nu las copilu', fiindca asta inseamna ca o sa stie cu ce sa se imbrace la fel ca mine la 20 de ani, cand faceam confuzie intre "crem" si "bej" (mi-e rusine, dar nu le-am inteles pana nu mi-a explicat cineva ca la prosti: aia e maro diluat si ailalta galben diluat... bravooo!).
Mai am de scris dar merg la joaca..
Cineva are nevoie de mine sa hraneasca jucariile. Si cred ca azi invatam sa le si "iubim" ;)
21.1.10
The NU Age :))
A venit varsta lui NU...
Deocamdata nu prea stiu cum sa reactionez la tipete ( folosesc 2 variante: "cand termini cu smiorcaiala, te astept sa discutam" si.. cearta + "Ai vreun motiv sa te smiorcai?! Nu. Poti sa imi spui ce vrei tu de fapt. Ia, spune: Ce vrei?")
In rest e oki. Ana poate spune NU la fel cum si eu spun NU, what's the big deal?! Singura chestie ca in cerc sa introduc in vocabular "nu vreau acum", "nu imi place sa".. Chestii care sa il faca pe NU firesc..
Am observat ca a devenit folositor obiceiul de a o lasa pe Ana sa aleaga "chestii". Asta usureaza situatia simtitor...
-Ana vrei suc?
-NU...
Rezulta: ma complic si-mi fac nervi...
- Ana, ce ai vrea acum: suc sau apa?
- Mmmmm.. cââââî!
- Oki, hai sa facem suc
"Armonie-n casa noastra"...
Cum la masa iarasi se tavaleste ca nu vrea sa stea locului, ieri am lasat-o sa isi aleaga meniul. Mare pasiune pt plimbatul cu copanul de pui in mana... Azi a trebuit sa stea cuminte la masa de pranz :D .. dupa ce in prealabil imi pusese cartofii pe masa ("veau cato paji" si eu am zis in gand "ba vrei pe naiba, ia mancare sanatoasa... junk generation ce esti!")
Si tot asa...
Partea buna este ca i s-a mai imbogatit vocabularul. Si reversul este ca spune tot ceea ce stie.. inclusiv despre cum sforaie mamaie, cum doarme mami.. deci.. Huups..)
Deocamdata nu prea stiu cum sa reactionez la tipete ( folosesc 2 variante: "cand termini cu smiorcaiala, te astept sa discutam" si.. cearta + "Ai vreun motiv sa te smiorcai?! Nu. Poti sa imi spui ce vrei tu de fapt. Ia, spune: Ce vrei?")
In rest e oki. Ana poate spune NU la fel cum si eu spun NU, what's the big deal?! Singura chestie ca in cerc sa introduc in vocabular "nu vreau acum", "nu imi place sa".. Chestii care sa il faca pe NU firesc..
Am observat ca a devenit folositor obiceiul de a o lasa pe Ana sa aleaga "chestii". Asta usureaza situatia simtitor...
-Ana vrei suc?
-NU...
Rezulta: ma complic si-mi fac nervi...
- Ana, ce ai vrea acum: suc sau apa?
- Mmmmm.. cââââî!
- Oki, hai sa facem suc
"Armonie-n casa noastra"...
Cum la masa iarasi se tavaleste ca nu vrea sa stea locului, ieri am lasat-o sa isi aleaga meniul. Mare pasiune pt plimbatul cu copanul de pui in mana... Azi a trebuit sa stea cuminte la masa de pranz :D .. dupa ce in prealabil imi pusese cartofii pe masa ("veau cato paji" si eu am zis in gand "ba vrei pe naiba, ia mancare sanatoasa... junk generation ce esti!")
Si tot asa...
Partea buna este ca i s-a mai imbogatit vocabularul. Si reversul este ca spune tot ceea ce stie.. inclusiv despre cum sforaie mamaie, cum doarme mami.. deci.. Huups..)
8.1.10
"Tui!"
In general nu imi ies prostii pe gura in fatza Anei. Din cand in cand mai scot un "tui mama ma-sii de treaba" (ca atunci cand a trebuit sa arunc toata coca de placinta din cauza ca nu a fost buna faina).
Faza tare ieri.
Dupa-amiaza suna mamaie si tataie sa vorbeasca cu ea la telefon. A fost foarte dezamagita cand au inchis telefonul...
Seara, fiind Sf Ion, am sunat-o pe matusa-mea, cu care Ana a trancanit ceva vreme considerand ca vorbeste cu mamaie. Desi era ora de somn, Ana a capatat brusc o energie si-o limbaritza incredibile... Am lasat copilul sa vorbeasca si noi ne-am dus sa fumam o tigare.. Si la un moment dat s-a prins matusa-mea ca tre sa inchida telefonul.
Ana: - Mamaa! Mamaaa! ...... besc mamaaaa!
Marian: - Mamaia s-a dus sa faca nani, pt ca e noapte.
Ana: - Tataaa?!
Marian: - Si tataie face nani!
Ana: - Tui! ..... bla-bla bla pe limba ei cu naduf si suparare!
In bucatarie ascultam intreaga discutie si radeam in hohote.
Ana: - Mama?!
eu: - Mama nu mai poate de ras!
Marian venit in bucatarie intre timp (a lasat copilul sa isi revina din frustrare) imi sopteste: "Ai vazut-o?! Exact: Futui ma-sii de treaba, toti dormitzi?!"
Faza tare ieri.
Dupa-amiaza suna mamaie si tataie sa vorbeasca cu ea la telefon. A fost foarte dezamagita cand au inchis telefonul...
Seara, fiind Sf Ion, am sunat-o pe matusa-mea, cu care Ana a trancanit ceva vreme considerand ca vorbeste cu mamaie. Desi era ora de somn, Ana a capatat brusc o energie si-o limbaritza incredibile... Am lasat copilul sa vorbeasca si noi ne-am dus sa fumam o tigare.. Si la un moment dat s-a prins matusa-mea ca tre sa inchida telefonul.
Ana: - Mamaa! Mamaaa! ...... besc mamaaaa!
Marian: - Mamaia s-a dus sa faca nani, pt ca e noapte.
Ana: - Tataaa?!
Marian: - Si tataie face nani!
Ana: - Tui! ..... bla-bla bla pe limba ei cu naduf si suparare!
In bucatarie ascultam intreaga discutie si radeam in hohote.
Ana: - Mama?!
eu: - Mama nu mai poate de ras!
Marian venit in bucatarie intre timp (a lasat copilul sa isi revina din frustrare) imi sopteste: "Ai vazut-o?! Exact: Futui ma-sii de treaba, toti dormitzi?!"
6.1.10
iar i se schimba fizionomia :(
i crestem pe segmente.
Pe la 4-5 luni ana era tare frumusica. Pe la 6 deja avea o fatza ca un patrat rotunjit.
Pana acum cateva zile era simpatica. Iarasi i se latzeste fatza...
Nu e ceva pe care sa il remarc usor. Insa, facand poze peste poze, observ...
Exemplu:
octombrie
noiembrie
decembrie
Pe la 4-5 luni ana era tare frumusica. Pe la 6 deja avea o fatza ca un patrat rotunjit.
Pana acum cateva zile era simpatica. Iarasi i se latzeste fatza...
Nu e ceva pe care sa il remarc usor. Insa, facand poze peste poze, observ...
Exemplu:
octombrie
noiembrie
decembriesi din ianuarie pun mai tarziu ca am uitat sa le iau din aparat.... :D
Fa ce vrei tu!
Uneori, Ana se aseaza in fatza vreunui obiect sau jucarie si da bosunflata din picior. Sau, cum se mai intampla, atunci cand mergem la "mamaa si tataa" (mamaie si tataie) se uita la un dulap (pe care ar vrea sa il deschida, desi stie ca "nu e voie sa umble in dulapuri").
Si atunci ii spun:
"Ana, fa ce vrei tu!" (adica : "fii libera si experimenteaza, ca vedem noi dup-aia cat e de ok sau de periculos"). Si atunci .. face ce vrea ea. De cele mai multe ori "ce vrea ea" sunt chestii ok. Si nici nu imi dau seama de ce ar avea nevoie de confirmarea mea sa le faca...
Numai atunci cand intr-adevar isi poate periclita sigurantza (de genul sa traga o fatza de masa cu o vaza pe ea, riscand sa ii cada un kil juma'te de sticla in cap sau cand impinge un taburet sau muta vreun scaun prea greu pt ea)... Atunci nu mai intreaba...
De unde rezulta ca noua nu ne e teama ca putem crapa experimentand ceva nou, ci ne e teama sa nu ne zica cineva "stop" pt ceva ce am mai experimentat deja.
Si atunci ii spun:
"Ana, fa ce vrei tu!" (adica : "fii libera si experimenteaza, ca vedem noi dup-aia cat e de ok sau de periculos"). Si atunci .. face ce vrea ea. De cele mai multe ori "ce vrea ea" sunt chestii ok. Si nici nu imi dau seama de ce ar avea nevoie de confirmarea mea sa le faca...
Numai atunci cand intr-adevar isi poate periclita sigurantza (de genul sa traga o fatza de masa cu o vaza pe ea, riscand sa ii cada un kil juma'te de sticla in cap sau cand impinge un taburet sau muta vreun scaun prea greu pt ea)... Atunci nu mai intreaba...
De unde rezulta ca noua nu ne e teama ca putem crapa experimentand ceva nou, ci ne e teama sa nu ne zica cineva "stop" pt ceva ce am mai experimentat deja.
Subscribe to:
Posts (Atom)