Cooking

Ana a devenit pasionata de cacaaau (cacao pronuntzat ca in portugheza).
Ceea ce inseamna ca ma ajuta in bucatarie, mai ales cand stie ca fac prajituri.
De exemplu, s-a nimerit sa fac negresa intr-o seara (varianta cu gem) si m-am gandit sa imortalizez linsul blidelor de la final.

Repetitia

Aseara, in hipermarchet m-am dus si eu la buda. Si m-a pufnit rasul chiar in camerutza aia de 1/1.
Fi-mea il intreba pe Marian, la fel cum ma intreaba pe mine acasa, de innebunesc: "Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama? Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?Mama? Mama?Mama?Mama?"
Fiecare intrebare (formata de obicei dintr-un singur cuvant- cel despre care vrea detalii sau confirmare) este repetata in grupuri de cate 3 si apoi 4! Uneori pur si simplu nu mai pot. Cum a fost ieri. M-au tinut nervii pana la 5 dup-amiaza. Dupa care am inceput sa o rog sa repete mai putin. A devenit mai sensibila cand i-am explicat "ca ma doare capul-Au!" ... Noroc ca am plecat de acasa si era ocupata cu mersul si "miau?"... Daaar, a luat-o "da capo" cu Marian.
Stiu, inteleg ca repetitia e mama invataturii, oki... Dar eu sunt aia care chiulea in clasa I-a si a II-a din cauza invatatoarei... Repeta aceeasi nenorocita de propozitie de cate 3 ori! Si era si cotata ca un "buuun" profesor".. Well, not for me... E o senzatie f idioata, ca si cum te arde creierul, nu stiu sa explic exact, dar "pe-acolo".
Cand Ana era mica-mica, newborn, si avea colici plangea cateva ore, timp in care, era normal sa o consolez. In conditiile in care, tot asa, ajungeam la limita suportabilitatii iar asta cu efort constient (e fi-mea!).
Atunci am ajuns la o concluzie: Copii nostrii sunt profestorii nostrii fiindca intotdeauna ne imping limitele mai departe decat am fi putut vreodata tolera!
Na, acuma, trebuie sa accept repetitiile. Doamne, ce chin e uneori! Adica.. daaaa,sa vorbeasca toata ziua, no problem, dar...
Azi dimineatza a fost "TEA" ("ceai" pe care nu-l poate pronuntza). Ii "citeam" povesti. A se intelege ca explicam fotografiile din niste carticele cu povesti scurte. Eram la Aladin cu lampa. Nu era bine, fiindca Ana voia sa vada cana cu ceai. Repetite de cele 40 de ori. Adica sa ii dau cartea cu Cenusareasa, unde vedem o oala pe foc. Oala are capac si Ana spune ca acolo, in oala e ceai... Mi-a picat fisa si i-am explicat ca "uite cum pierde Cenusareasa papucul". Papuc de 40 de ori. Mi-a sarit mustarul si am pus cartea la nani (am luat alta). Scaun de 30 de ori. Naaani de 40 (leul facea nani). Bec de 5-6 - neinteresant. Yala de inca 30. Era alfabetul si cuvantul "Yala". Ana s-a bosumflat si a zis "UŞA". Adica, "fata, io stiam altceva... acum ce ma inveti?". M-am dus la usa si i-am aratat: usa, clantza, yala (yala fiind locul unde se baga cheia). Ana fericita s-a dat jos de pe scaun si a repetat dupa mine, alergand intre carte si usa cu pricina de "cateva" ori. Bravoo!
What will it be next?

Recuperari

Stiu ca n-am mai scris de mult aici...
Ana a inceput sa se exprime mai mult. Adica a invatzat sa mai pronunte ceva cuvinte si, oricum, vorbeste non-stop. Cand intreaba ceva, repeta acelasi cuvant cu intonatie de intrebare pana ... pana simt ca innebunesc (de vreo 30 de ori consecutiv, ca o placa de vinil stricata).
E mai logica si intelege mai multe.
Crizele de personalitate le-am abordat cu ignore sau: "cand termini de plans vii la mami sa vorbim". De obicei le face cand isi doreste f tare ceva si "nu se poate".
La capitolul "scris" am depasit faza: mama, tata, ana si am trecut la: caca, papa, nani. S-a plimbat cu o foaie pe care scrisesem "caca" vreo ora, f mandra de ea prin casa....
Recunoaste desenele pt: soare, luna, stea, apa, biberon cu lapte, pisica, fetita, casa, floare.
Oricum, vorbeam cu Marian ca nu are rabdare deloc si atentia ei este f dispersata.
Daca ii pun o melodie pe youtube se orienteaza imediat catre "related videos" si cere altceva.
Are rabdare sa ii arat carti mici cu povesti daca ii descriu repede fiecare imagine- niciodata sa buchisim o imagine si niciodata sa ii citesc textul. Uimitor este ca cere, de ex "Cenusareasa", pt ca recunoaste imaginea unui bol asezat pe foc si ii sunt familiare cuvintele "capac", "oala", "foc" iar cenusareasa, in caz ca nu stiati, face "tea" in "teapot"...
Spre deosebire de Sanziana, Ana e cam "in urma". La un an juma'te Sanzi diferentia si arata singura "M", "N", invata culorile (ceea ce Ana nu serveste) iar eu remarc diferenta intre copii, mai ales ca folosesc aceasi metoda, acelasi mutzu pt culori, aceeasi rabdare, aceeleasi tot. Doh, cu fi-mea am de lucru...
Ana nu poate sa spuna "ceai" decat f rar. Are o problema cu CE, desi spune usor CI. Stie ca nu e corect "CAI", pt ca este pluralul de la "CAL". Asadar i-am oferit varianta cea mai la indemana si spune in engleza: TEA.
Ma asista intotdeauna la bucatarie. Treaba ei preferata e sa puna lucruri la spalat in chiuveta (stie cuvantul dar nu il pronuntza decat rar si in felul ei), sa tina capacele de la recipiente pana imi termin treaba cu ele (spune capac), sa arunce chestii la gunoi.
Masinile sunt in continuare "brrrm", care in functie de intonatie poate insemna si "mergem cu mij de transport".
Face diferenta intre tramvai si "bus" (nici macar nu e "buz".. asta are engleza in sange, desi la conceptie ma indoiesc sa fi spus "oh, dear" in loc de "ah"....!). Se lauda de fiecare data cu faptul ca ea "stie".
Dupa ce isi duce vasul folosit la micul dejun  in chiuveta se lauda "Bravo", se aplauda si isi continua ce facea... Mor de ras cand o vad.
Noi spunem ca "daca nu e jegoasa pe haine si manjita la gura nu e copilul nostru "... Ana are si un stil desantzat de a-i atarna hainele.. Isi baga mainile in pantaloni si ii impinge inspre genunghi.. Trebuie sa pun poze, fiindca altfel...
Cand fac dulciuri (am o pasiune noua), Ana sta pe langa mine asteptand sa fie gata sau sa ii dau castronul cu crema la lins :D Mai stiu eu pe una care se manjea toata cu crema de tort...
Citeam pe blogul unei tipe ca e satula (are fata de 6 ani) sa ii spuna toata lumea ca "e fata mica" atunci cand cere copilului sa salute sau sa se prezinte... Adevarul este ca si eu ii spun Anei sa salute. Mamicile isi pun copii care abia vorbesc sa faca cu mana. De ce au adultii atitudinea asta fatza de copii mai mari nu inteleg nici eu.
Adica nu mi se pare ca sunt pretentioasa ca cer Anei sa invete naibii culorile astea odata! Mai ales ca sunt putine cele cu care "rulam": albastru, verde, rosu, galben, portocaliu. Ma asculta dar nu repeta dupa mine, "Ferita Sfantu'"... Stiu "lasa copilu".. Nu las copilu', fiindca asta inseamna ca o sa stie cu ce sa se imbrace la fel ca mine la 20 de ani, cand faceam confuzie intre "crem" si "bej" (mi-e rusine, dar nu le-am inteles pana nu mi-a explicat cineva ca la prosti: aia e maro diluat si ailalta galben diluat... bravooo!).
Mai am de scris dar merg la joaca..
Cineva are nevoie de mine sa hraneasca jucariile. Si cred ca azi invatam sa le si "iubim" ;)

The NU Age :))

A venit varsta lui NU...
Deocamdata nu prea stiu cum sa reactionez la tipete ( folosesc 2 variante: "cand termini cu smiorcaiala, te astept sa discutam" si.. cearta + "Ai vreun motiv sa te smiorcai?! Nu. Poti sa imi spui ce vrei tu de fapt. Ia, spune: Ce vrei?")
In rest e oki. Ana poate spune NU la fel cum si eu spun NU, what's the big deal?! Singura chestie ca in cerc sa introduc in vocabular "nu vreau acum", "nu imi place sa".. Chestii care sa il faca pe NU firesc..

Am observat ca a devenit folositor obiceiul de a o lasa pe Ana sa aleaga "chestii". Asta usureaza situatia simtitor...
-Ana vrei suc?
-NU...
Rezulta: ma complic si-mi fac nervi...

- Ana, ce ai vrea acum: suc sau apa?
- Mmmmm.. cââââî!
- Oki, hai sa facem suc
"Armonie-n casa noastra"...

Cum la masa iarasi se tavaleste ca nu vrea sa stea locului, ieri am lasat-o sa isi aleaga meniul. Mare pasiune pt plimbatul cu copanul de pui in mana... Azi a trebuit sa stea cuminte la masa de pranz :D .. dupa ce in prealabil imi pusese cartofii pe masa ("veau cato paji" si eu am zis in gand "ba vrei pe naiba, ia mancare sanatoasa... junk generation ce esti!")

Si tot asa...
Partea buna este ca i s-a mai imbogatit vocabularul. Si reversul este ca spune tot ceea ce stie.. inclusiv despre cum sforaie mamaie, cum doarme mami.. deci.. Huups..)

"Tui!"

In general nu imi ies prostii pe gura in fatza Anei. Din cand in cand mai scot un "tui mama ma-sii de treaba" (ca atunci cand a trebuit sa arunc toata coca de placinta din cauza ca nu a fost buna faina).
Faza tare ieri.
Dupa-amiaza suna mamaie si tataie sa vorbeasca cu ea la telefon. A fost foarte dezamagita cand au inchis telefonul...
Seara, fiind Sf Ion, am sunat-o pe matusa-mea, cu care Ana a trancanit ceva vreme considerand ca vorbeste cu mamaie. Desi era ora de somn, Ana a capatat brusc o energie si-o limbaritza incredibile... Am lasat copilul sa vorbeasca si noi ne-am dus sa fumam o tigare.. Si la un moment dat s-a prins matusa-mea ca tre sa inchida telefonul.
Ana:     - Mamaa! Mamaaa! ...... besc mamaaaa!
Marian: - Mamaia s-a dus sa faca nani, pt ca e noapte.
Ana:     - Tataaa?!
Marian: - Si tataie face nani!
Ana:     - Tui! ..... bla-bla bla pe limba ei cu naduf si suparare!
In bucatarie ascultam intreaga discutie si radeam in hohote.
Ana:   - Mama?!
eu:      - Mama nu mai poate de ras!
Marian venit in bucatarie intre timp (a lasat copilul sa isi revina din frustrare) imi sopteste: "Ai vazut-o?!  Exact: Futui ma-sii de treaba, toti dormitzi?!"

iar i se schimba fizionomia :(

i crestem pe segmente.
Pe la 4-5 luni ana era tare frumusica. Pe la 6 deja avea o fatza ca un patrat rotunjit.
Pana acum cateva zile era simpatica. Iarasi i se latzeste fatza...
Nu e ceva pe care sa il remarc usor. Insa, facand poze peste poze, observ...

Exemplu:

octombrie

                                                                                                          

noiembrie

decembrie

si din ianuarie pun mai tarziu ca am uitat sa le iau din aparat.... :D

Fa ce vrei tu!

Uneori, Ana se aseaza in fatza vreunui obiect sau jucarie si da bosunflata din picior. Sau, cum se mai intampla, atunci cand mergem la "mamaa si tataa" (mamaie si tataie) se uita la un dulap (pe care ar vrea sa il deschida, desi stie ca "nu e voie sa umble in dulapuri").
Si atunci ii spun:
"Ana, fa ce vrei tu!" (adica : "fii libera si experimenteaza, ca vedem noi dup-aia cat e de ok sau de periculos"). Si atunci .. face ce vrea ea. De cele mai multe ori "ce vrea ea" sunt chestii ok. Si nici nu imi dau seama de ce ar avea nevoie de confirmarea mea sa le faca...
Numai atunci cand intr-adevar isi poate periclita sigurantza (de genul sa traga o fatza de masa cu o vaza pe ea, riscand sa ii cada un kil juma'te de sticla in cap sau cand impinge un taburet sau muta vreun scaun prea greu pt ea)... Atunci nu mai intreaba...
De unde rezulta ca noua nu ne e teama ca putem crapa experimentand ceva nou, ci ne e teama sa nu ne zica cineva "stop" pt ceva ce am mai experimentat deja.

poze

Zicea Moni sa ii mai pun poze cu Ana... Am adaugat poze din noiembrie si decembrie in albumul ei (aici, in dreapta)

1,5

porecle:
- "puiutz" (de la "pui de om"= un adult miniatural)
- "trancaniciu'" (ca trancaneste non-stop... e o palavragioaica! Daca exista o singura persoana capabila sa povesteasca si sa discute mai mult decat mine... e fi-mea!)
- "capra" ( asta este ca un fel de "bai, copil neascultator pe care trebuie sa il cert mai des decat vreau!" si il spun pe un ton de "dojana". Atunci Ana stie ca a facut o "prostie")
- "mamutza" (maimutza copiaza tot ce ne vede facand- zic eu bine ca nu poti nici sa te caci in casa asta fara sa stie copilu')

Azi e "ziua ei", face un an si 5 luni... Inca un pic si va avea un an juma'te..
Vorbeam cu o prietena in timp ce o spalam pe Ana la fund- ne aminteam cand era atat de mica incat intra cu totul sub jetul chiuvetei. Prietena mea zicea ca isi inghitzise cu greu orice cuvant atunci cand a vazut ca duceam copilul "ca pe un kil de zahar". Hahahahaha. Rememorand, a fost extraordinar faptul ca am stat cu ea in salon la maternitate in sensul ca nu mi-ar fi frica sa pun mana pe un copil nou-nascut indiferent cat de mic ar fi (si ea a fost de dimensiunea unei sticle de 2 litrii- poate mai scunda nitzel!).
Doh, ce repede creste!
Azi a vazut cum am amestecat cereale in iaurt si, dupa ce a mancat pe saturate, si-a luat un castron gol in care amesteca si imi dadea sa mananc...
Aseara a fost "seara de junk food" (adica in meniu au fost cartofi prajiti) si in timp ce mestecam Ana mi-a intins un cartof. N-am putut sa il iau pt ca aveam deja gura plina. A stat cu cartoful la buzele mele pana am deschis gura.. Si-am inceput sa rad cu Marian: Copilul este oglinda noastra. Stau cu ea si 30 de minute numai sa manance pana se satura, asadar a facut si ea acelasi gest... :)))) App de "saturat", lui Marian i se unfla stomacul dupa ce mananca. Si la fel si Anei. E cu "masura" la purtator... Utila chestie!

A nins. I-am aratat la geam zapada si i-am explicat cum "ninge apa". Cand a vazut ea ca zapada se topeste pe deget formandu-se apa a luat zapada in pumn si a muscat un pic. Logic! Daca e apa... Acum ma gandesc cum sa explic astfel incat sa inteleaga ca nu e potabila...

news flash

Ana face progrese fantastice. Acum are in an si 4 luni.
Desi am cunoscut copii care la un an si o luna isi spun varsta, nu ma vrut sa o invatz asta, considerand ca notiunea timpului e prea abstracta.
Trecand peste:
- fi-mea stie tot ce se petrece acasa,
- ii povesteste lui Marian imediat ce intra pe usa ce am facut noi doua in timpul zilei,
- amesteca in cafea si in mancare,
- ma hraneste cu linguritza (intoarsa cu "concavu-n sus") dar... orisicat,
- isi duce singura pampersii murdari in cosul de gunoi si orice altceva este "mizerie"
- pune la spalat in chiuveta biberoanele murdare (e la trecerea dintre biberon si cana)
- cere la wc, indicand colacul ei, doar ca n-are rabdare sa stea suficient,
- isi ascunde diverse (cum ar fi cartofi prajiti) sub canapea si isi recupereaza "comoara" a doua zi,
- cere sa fie data in leagan si sa se uite la desene animate
- stie desene animate "cu soricei"
- cere "poezia degetelor"
- isi cere singura "cîîîî" (suc sau muci, dupa caz)- daca aduce portocala e clara solicitarea :))
- cere sa ii repar jucariile cand, de ex, scoate cate un cap/ o mana
- pe strada noastra stie exact pozitia fiecarui canal, locurilor un de sunt cainii si pisicile.
- cere sa fie pusa la masa dimineata cand beau cafeaua iar ea isi ia micul dejun sau cand noi, parintzii stam la o cafea si o vorba in bucatarie
- incapatzanarea ei a devenit mult mai sofisticata, pt ca si viata Anei e mult mai complexa
- "scrie" si stie "A", "N", de la numele ei
- cere singura la somn