termeni de comparatie

Doamne-Doamne ce copil am!
E minunat, doar ca imi iau campii :))).
Cred ca asta e ceva ce numai parintii inteleg. Stii, sa fii mandru ca puiutzul te depaseste!
Pe langa faptul ca trancane non-stop si foarte tare, Ana nu ne recunoaste deloc ca "autoritate".
Pt ea, parintii sunt niste "apendice" care ii indeplinesc nevoile.
Cand vine vorba de "nu umbla acolo", "nu face aia", "nu arunca mancarea pe jos" (sau in ochii nostri, pe pereti, etc.), "haide, mananca"... ei bine... Ana nu se opreste pana cand nu o certam si, asta, cum sa zic... adica tre sa tzip la ea. Si nu pot sa sufar cand trebuie sa fac asta! Asadar am inceput sa vorbesc mai incet- putin mai tare decat in soapta, ideea fiind ca atunci cand ii fac observatie normal sa aiba acelasi efect ca o cearta.
Intr-o seara, cand ne chinuiam sa o convingem ca organismul ei are nevoie de mancare nu mai tin minte exact ce a spus Marian, insa mi-a venit o idee.
Pai, copilului ii lipseste un "stagiu" la bunica-mea. La "mumia"!
"Mumia", mama mamei mele a avut 4 copii. Nu stiu cum, dar dintre toti n-a iubit cu afectiune decat unul (pe matusa-mea). Am gasit asta ca fiind absurd, dar, ei bine, pur si simplu femeia asta nu poate manifesta iubire in nici un chip. Poate voi gasi timp sa povestesc despre ea si ce am invatat de la ea...
In orice caz, toti copii de care s-a ingrijit: 4 copii, 3 nepoti i-au stiut de frica. "Stai acolo si joaca-te frumos! Ca...." Pai fi-mea dupa o saptamana de "joaca-te frumos" intepenita pe patul mamaii ar fi "parfum!".
Zica asta fiindca Ana nu are comparatie.
Noi o iubim si manifestam asta chiar si cand ii facem observatie; cand da de bunici e "fara cuvinte". E atat de iubita si rasfatata incat incearca sa faca acasa la socrii mei toate prostioarele care ii sunt interzise acasa ( umblatul la prize, statul la computer cat vrea, mofturile cu mancarea, sa muste .... deci totul este testat de micul tiran ini timp ce noi, adultii ne uitam cu inteles unii la altii ).
Un stagiu la mumia.... hmmm...