buf!

Aseara s-a smucit din bratele lui Marian care ii dadea sa manance si nu intelgea ca fi-sa a terminat de mancat. Si cum s-a smucit, cum a luat-o la goana fara sa se uite: zbang! cu tampla in coltul mesei! Lui Marian i s-au inmuiat picioarele, si tremura vizibil (cum s-ar zice "s-a caca pe el de emotie si frica si toate"). Am luat-o pe sus si am dus-o in baie unde vaz bine, ca sa ii pun compresa rece (un biscuite pt demachiat bagat in apa rece). Si gata, na, ce altceva?! I-am explicat apoi Anei unde s-a lovit si cum si de ce. Acum se duce la coltul mesei si ii spune "au.".
Cand veneam de la concert de la ZZ Top, in agitatia ei -ca doar nu credeti ca sta cuminte in brate la mine in mijloacele de transport..- , mi-a smuls un cercel.. Am rasucit-o cu fatza la mine si i-am explicat ca "am buba" fiindca ea mi-a tras cercelul din ureche. Chiar ma enervase la faza aia. Si i-am aratat cercelul ramas in timp ce in partea cealalta "nu mai e"... Seara era cam trista cand se referea la buba mea (arata cu degetul la ureche spunand "au"= "te mai doare urechea?") si i-am explicat ca nu ma mai doare si "gata, uite, am doi cercei, e ok". Cam in acelasi fel am procedat si in cazul loviturii ei. I-am pus manutza aia mica pe coltzul si muchia mesei apasand un pic, cat sa o deranjeze. Si apoi i-am aratat si alte "muchii", in biblioteca, astfel incat sa lege informatia si sa se fereasca de a mai da cu capul "prin colturi"...
Mai ales ca, de 2 zile, ia caditza in care "locuiesc" jucariile, o intoarce cu fundul in sus (cu mari eforturi) si o duce fix in fatza rafturilor cu carti. Bine ca nu si-a frant gatul cazand de pe caditza (se urca in picioare ca sa admire de la "inaltime"). Ca pt oricine: cel mai bine invetzi pe pielea ta sa te feresti..